Ascultați podcastul aici și toate episodele podcatului aici.
„Orice i-ai spune cuiva, nu cred ca poți determina pe cineva care nu e curios să îl atragi într-o galerie. I-aș spune că nu știe ce pierde. Acesta este argumentul pe care l-am folosit în business. Să invit oamenii într-un loc când am ce să le arăt și unde ei să găsească ceva cu care să rezoneze.”
Marius Perșinaru este antreprenor și lider cu experiență vastă, de peste 30 de ani, în dezvoltarea organizațiilor, ocupând în cariera sa roluri de CEO și membru în structuri de tip Executive Board în cadrul corporațiilor. Entuziast al artelor vizuale și susținător al artei contemporane și nu numai, Marius este invitatul unui nou episod al podcast-ului Accelerator Today.
Andrei Breahnă: De unde vine pasiunea ta pentru artă?
Marius Perșinaru: Arta pentru mine are mai multe valențe. Una este partea estetică, în care m-am învățat să îmi placă frumosul. Cred ca vine din liceu. Am avut noroc pentru că în liceu aveam o dirigintă care ne-a făcut un abonament la Ateneu. După aceea am început să descoperim și alte forme de artă. Arta contemporană mă interesează de curiozitate. Întrebarea pe care mi-o adresez mie, de exemplu, vizavi de lucrurile acelea din arta contemporană pe care nu le înțeleg este: Oare cei care pretind că le înțeleg – de ce pretind ei că le înțeleg? Probabil că o logică există, vreun fenomen straniu se întâmplă și mă lupt să îl descopăr. Venind la Gaep am reușit să aflu niște răspunsuri.
Unul dintre cele trei lucruri pe care mi-am propus să vi le transmit astăzi se referă la una dintre problemele pe care le-am identificat eu în arta contemporană în raport cu societatea – și anume: Ce face arta (și mai ales cea contemporană) – dă răspunsuri sau pune întrebări?
Andrei Breahnă: În rolul tău ca lider de peste 30 de ani, te-ai confruntat cu foarte multe categorii de stakeholderi și de public. Una dintre cele mai mari provocări este că suntem o activitate de nișă și miza este cum să creștem audiența.
Cum vezi tu cu un ochi critic lumea artei din afară și cum ar trebui să acționăm noi să ajungem la cât mai mulți oameni?
Marius Perșinaru: Noi, în afaceri, am fost învățați să ne uităm la importanța ecosistemelor. Trebuie să înțelegi că în lume nu ești doar tu și potențialii clienți. În jurul vostru se învârt o sumă de sateliți și nu e foarte clar cine e în centru, de fapt. Dacă te uiți în business, se pune problema ecosistemelor în care acționează toți – vendorii, clienții finali, poți să ai parteneri și pot să existe alte entități care se învârt în jurul clientului tău final. De câțiva ani buni și, foarte puternic din ianuarie 2023, a apărut ideea de taxonomie a UE în care e vorba de ESG, de mediu, de social și de guvernanță, prin care s-a redefinit conceptul de stakeholderi și s-a pus problema că trăim într-un mediu și un business trebuie să fie atent la cum afectează acest mediu mediu.
În business nu poți să îți imaginezi că ești doar tu – cel care vinzi – și clientul – cel căruia îi vinzi. Cred ca principalul lucru care ar trebui să se întâmple în artă este percepția voastră asupra acestui ecosistem.
Citeam undeva un articol despre momentul în care au apărut primii profesioniști în zona dealerilor de artă, în secolul XVIII. Eu cred ca lucrurile s-au mișcat foarte puțin de atunci încoace. Din secolul XVIII până acum, în artă au existat dealerii de artă și artiștii (desigur simplific foarte mult). Dacă vreți să obțineți mai mult succes și o evoluție, trebuie să înțelegeți că există și restul lumii – la modul foarte simplist – cei cărora li se adresează arta.
Andrei Breahnă: și care reprezintă o categorie foarte mare de oameni care pot deveni colecționari, activ engaged (implicați) cu mesajele artei.
Această nouă paradigmă, inclusiv legală, le impune organizațiilor un nou comportament. Care crezi că ar fi rolul artei în această nouă ecuație? Poate arta să devină un vector inovator sau chiar de schimbare? Cum am putea noi să ne poziționăm, poate, mai direct față de aceste comunități?
Marius Perșinaru: Cel mai apropiat răspuns vine dintr-o altă valență a artei în care eu cred. Eu cred că arta are și un rol curativ de vindecare. Am mai discutat de capacitatea artei de a vindeca organizații, de a îmbunătăți și ajuta în zona de schimbare de cultură. Eu cred că arta poate ajuta organizațiile în orice element de schimbare.
Andrei Breahnă: Deci, cumva ar trebui să găsim mecanisme, astfel încât să adresăm problematicile organizațiilor sau pur și simplu să intrăm în dialog cu ele. De exemplu, un artist francez, care lucrează în zona de hibridizare, folosind diverse materiale, mi-a povestit anul trecut că a fost invitat să facă o rezidență de peste 6 luni într-o companie care producea machete folosind tehnici pe care și el le folosea la rândul lui. El a fost invitat nu doar să lucreze acolo ca artist, ci și să lucreze efectiv și cu departamentele din acea companie, interacționând și „împrumutând” tehnologia pe care compania o avea pentru a face lucruri mult mai ambițioase.
Care ar fi journey-ul pentru ca acest lucru să se întâmple? Eu vad acum un obstacol despre care putem discuta și anume faptul că arta contemporană pare foarte inaccesibilă și chiar elitistă. De ce crezi că se întâmplă asta?
Marius Perșinaru: Primul lucru e ca voi, cei din artă, să vă gândiți la existența voastră în aceste ecosisteme. Ecosistemul nu mai este compus doar din două entități – dealerii și artiștii, cei este mai complex, cu mai multe entități. Al doilea aspect foarte interesant, care e mult mai greu de rezolvat este educația. Problema cu arta și faptul că e percepută ca fiind elitistă – da, este adevărat, dar depinde care artă. Sigur că nu vorbim despre arta decorativă. După părerea mea, pentru ca arta contemporană, mai dură, din momentul acesta, să fie extinsă către un număr mai mare de oameni, care ar putea fi capabili să guste din ea – este nevoie de educație: directă, sau indirectă, dar sigur e nevoie de educație.
Andrei Breahnă: Pentru mine educația e un cuvânt foarte greu. Cine ar trebui să facă această educație și într-un timp relativ scurt, pentru că noi, managerii culturali ne dorim să creăm generații de artiști care să trăiască din practica lor, să fie susținută de un public cât mai larg. Ce am putea face noi ca într-un ciclu de business de 3-5 ani să producem o schimbare vizibilă în România și să crească semnificativ numărul de colecționari și publicul artei contemporane?
Marius Perșinaru: Depinde de problema pe care vrei să o ridici. Dacă problema este educația publicului – atunci trebuie imaginat care este ecosistemul acesteia. Primul lucru care îmi vine în minte este de ce nu ați lucrat cu școlile, cu business-urile și știu că ați început deja – să educe angajații în diferitele forme de artă. Totul pleacă de la voi – de la cineva care vrea să se gândească la acest ecosistem și să pună în ecosistemul cu pricina acele forțe care să aducă schimbarea.
Andrei Breahnă: Suntem în fața unor oportunități foarte mari pentru că trăim în lumea imaginilor și arta are un cuvânt foarte important de spus, pentru că arta este limbajul primar din spatele imaginilor. Arta îți oferă codul de înțelegere dar sigur ca trebuie să te apleci asupra acestei complexități.
Ce i-ai spune cuiva căruia ar vrea să îi stârnești interesul pentru artă?
Marius Perșinaru: Orice i-ai spune cuiva, nu cred ca poți determina pe cineva care nu e curios să îl atragi într-o galerie. I-aș spune că nu știe ce pierde. Acesta este argumentul pe care l-am folosit în business. Să invit oamenii într-un loc când am ce să le arăt și unde ei ei să găsească ceva cu care să rezoneze.