Ascultați podcastul aici.
„Cred că apropierea prea mare dintre artă și estetic cu care am fost obișnuiți de-a lungul timpului banalizează sau superficializează interacțiunea cu arta. Faptul că acum avem o mai mare deschidere către artă contemporană, există mai multe instanțe în care ne putem conecta împinge societatea să evalueze alte principii, alte valori decât cele din care venea în mod în mod tradițional.” – Adriana Record, director executiv CCIFER
Invitata podcast-ului de astăzi, Adriana Record are mai multe „pălării”. Ea este de foarte mult timp directoarea executivă a Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură Franceză din România (CCIFER), care a fost unul dintre susținătorii cei mai importanți ai galeriei Gaep, fiind membri de aproximativ 10 ani în această comunitate.
Bine ai venit, Adriana. O primă întrebare: cum vezi așa legătura aceasta între comunitate și artă?
În primul rând, mulțumesc pentru invitație. Sezonul România-Franța este unul revelator în ceea ce privește interesul comunității din două perspective. Prima este cea istorică, pentru că în comunitate, într-adevăr, sunt foarte multe companii care au o tradiție la nivel internațional și în dezvoltarea lor, de-a lungul timpului, de colecții și curatoriat pe diferite forme de artă. Sezonul România-Franța a fost o oportunitate de a regăsi aceste colecții sau parte a acestor colecții în România și, pe de altă parte, a fost momentul în care s-au conectat diferite comunități în jurul acestui numitor comun, care a fost excepțional în economia artistică a București-ului și a diferitelor instanțe în care s-a petrecut.
Pot să spun că am avut și un moment extrem de privilegiat în legătură cu colecția Renault pentru că momentul expoziției a fost și un prilej de a face prima achiziție de artă digitală pe care colecția Renault a făcut o în istoria ei. O lucrare video de Sebastian Moldovan, pe care au comisionat-o și Sebastian a făcut chiar o călătorie extrem de lungă prin Asia și a înregistrat un o lucrare video care a fost prima lucrare de acest fel integrată în colecție.
Știu că tu ești foarte interesată de arta contemporană și, din interacțiunile noastre, am observat un lucru foarte important pentru mine, și anume că ai această capacitate să decodezi și să înțelegi complexitatea dinspatele unei lucrări de artă.
Ce te aduce constant în galerii și muzee, pentru că știu că, de obicei când mergi undeva, ajungi într-un muzeu sau într-o galerie din orașul respectiv?
Galeriile și muzeele sunt pentru mine întâlniri, care și-au schimbat sensul de-a lungul timpului. La începutul curiozității mele aveau un rol educativ. În timp, vizita într-un muzeu sau într-o galerie a devenit un soi de antrenament al spiritului critic și o modalitate de a avea o conversație cu mine însămi într-un spațiu diferit, într-un oraș diferit, într-un context diferit. Iar mai recent, realizam că de fapt este și o căutare dincolo de artistul sau artiștii expuși; o căutare a unui concept curatorial. Sunt din ce în ce mai curioasă să înțeleg care este viziunea din spatele unui om, a unei lucrări sau felului în care ea se regăsește într-un context și sunt foarte curioasă să văd aceiași artiști sau aceleași lucrări în ipostaze curatoriale diferite, de exemplu.
Ce face ca o expoziție să fie bună sau mai puțin bună sau interesantă sau mai puțin interesantă? Dimensiunea curatorială, practicile individuale ale artiștilor/ Cum te raportezi la o expoziție, în general?
O expoziție reușită pentru mine este o expoziție care creează un context de conversație. Cred că arta contemporană, în special, nu are un mesaj unidirecțional. În momentul în care intri într-o expoziție, într-o galerie și demarezi acest dialog interior, îți pui întrebările pe care ți le provoacă contextul, în momentul respectiv ești în fața unei unui concept pentru mine de calitate.
Este greu sau cel puțin mie îmi este dificil să evaluez mesajul unei lucrări în mod izolat. Mi se pare mult mai interesant să am un parcurs într-o expoziție, să înțeleg ipostazele în care artistul generează sau creează aceste conversații prin mai multe lucrări și, abia după aceea, mie mi-e mai ușor să-mi recreez propriul fir de interpretare și să mă conectez cu mesajele pe care le identific.
Noi vorbim foarte mult în domeniul nostru și pot să spun că și în seminarele pe care le fac abordez noțiunea de literație vizuală (visual literacy). Trăim astăzi, poate mai mult ca niciodată, într-o lume a imaginii. Imaginea este centrală în viața noastră, fie că vrem sau nu să acceptăm. Prin smart phone, prin expunerea la orice tip de ecran, suntem confruntați cu un soi de colaj digital. De cele mai multe ori evident, dar care ascunde în spate un anumit tip de complexitate. Cum putem să descifrăm această complexitate? Ne ajută într-un fel arta să dezvoltăm un spirit mai critic? Și cum s-ar putea întâmpla lucrul acesta?
Categoric, arta este unul dintre principalele mijloace prin care ne ascuțim spiritul critic și ne creăm o judecată de valoare în sensul pozitiv. Ne este frică să asumăm faptul că avem judecăți de valoare, dar inerent le avem, iar arta are privilegiul de a împinge tabu-urile dincolo în sfera acceptabilului și de a ne determina și pe noi să ne asumăm faptul că avem o reacție într-un sistem de referință în care în care evoluăm. Cum decontăm sau ce rol poate să aibă arta? Istoria nu poate fi decât contemporană. E un citat bine cunoscut. Deci arta este un revelator social în primul rând; și felul în care temele sunt abordate, tratate, felul în care noi ne raportăm la aceste tematici de fapt, nu fac decât să genereze o psihodramă live a societății în care trăim.
Și ca să mă întorc la întrebarea apropo de literația artistică – doar prin asta arta poate avea un rol educativ, dincolo de tot bagajul educațional cu care poate veni: referințe, istoria artei în cromatică, tehnici și așa mai departe, care poate sunt mai mult sau mai puțin accesibile. Dar faptul că ne scoate din sfera evaluării estetice și ne duce în sfera evaluării critice, în care încercăm să interacționăm cu un mesaj, dincolo de faptul că el, ne place sau nu, de fapt este un act de educație important.
Acest lucru, cred că este ceea ce diferențiază foarte mult arta contemporană de arta mai veche. Pare că totuși arta care se situează în prezent ne obligă la o raportare diferită cu imaginea.
În prezentul nostru. Ceea ce vreau să spun e că fiecare moment artistic are un prezent. Și ceea ce numim astăzi artă clasică a avut de fapt un prezent. Ceea ce se schimbă este cum noi ne raportăm la prezent, respectiv și el devine trecut sau viitor în raport cu o lucrare la care ne uităm.
Este dificil de vorbit despre intenția artistului în actul de creație și nu știu dacă neapărat este relevant pentru un artist să se spună că se proiectează sau nu în viitor. Importantă este capacitatea lui de a crea o conversație și ceea ce te deschide spre viitor este propriul tău sistem de referințe și felul în care preiei mesajul și îl duci în interior.
Ce tip de artă te atrage cel mai mult? E mai degrabă ceva medium-based sau ceva legat de o anumită tematică sau pur și simplu te ar putea atrage orice tip de artă?
Sunt foarte atrasă de fotografie. Mă atrage fotografia dinainte de a avea o abordare mai prietenoasă cu arta contemporană. M-a atras într-un mod intuitiv, iar acum îmi plac foarte mult instalațiile imersive, mai puțin legate de mediu sau de tehnică, care au capacitatea de a te e te absorbi într-un univers și de a te face să rezonezi cu o idee pe care o găsești într-un spațiu creativ.
Asta e o mare provocare și din punct de vedere al producției, pentru că este unul dintre obstacolele pe care mulți artiști le au atunci când vor să producă lucrări ambițioase. Nu avem atât de des oportunitatea să ne confruntăm cu instalații imersive în România, din păcate. Ca o concluzie a discuției noastre – care crezi că ar trebui să fie rolul artei în societate?
Arta poate deschide, din punctul meu de vedere, două canale de discuție. Pe de o parte, oferă această oportunitate de a te proiecta într-o realitate alternativă și de a te vedea pe tine într-o ipostază în care nu te regăsești într-un cotidian, deci are un rol de a de a crea acest spațiu de libertate și de descoperire individuală în raport cu lucrări, în raport cu o comunitate, în raport cu artiști, cu galerii preferate și așa mai departe, mai ales în România.
Apropo de o altă discuție pe care o puteam avea, de ce suntem aproape sau departe de galerii în România, mai mult decât în alte spații? Cred că apropierea prea mare dintre artă și estetic cu care am fost obișnuiți de-a lungul timpului banalizează sau superficializează interacțiunea cu arta. Faptul că acum avem o mai mare deschidere către artă contemporană, există mai multe instanțe în care ne putem conecta împinge societatea să evalueze alte principii, alte valori decât cele din care venea în mod în mod tradițional.
De asemenea, cred că arta introduce în societate un raport nou legat de valoare. Este foarte dificil să asociezi o lucrare contemporană cu o valoare monetară și asta te duce la alte criterii de evaluare, la alte modalități de a rezona cu acea lucrare și automat ne aducem din nou la zona cea de referințe, de spirit critic, de poziționare individuală.
Adriana Record, îți mulțumesc foarte mult pentru această discuție. După cum vedeți, Accelerator Today nu este numai despre teorii ale artei sau despre poziționări artistice. Ne-am propus să extindem conversația despre artă contemporană și în zone care pun în chestiune importanța artei în societate și să aducem pe radarul nostru, a tuturor și poate chiar din ce în ce mai central, arta și cultura ca fiind un levier puternic pentru prosperitate, pentru fericire, chiar pentru ideea de a atrage din ce în ce mai mulți oameni să vină să lucreze în România și să producă valoare adăugată aici.
Cred că avem ceva de spus și putem contribui, fiecare în felul nostru, la o lume mai bună, prin prezența mai consistentă a artei în viața noastră.