Ascultați aici episodul 5
Drumul artistei
Drumul meu a fost unul întortocheat. Îmi doream din adolescență să fac artă, nu știam de unde să pornesc și ce exact vreau sa comunic, care sunt lucrurile care mă preocupă. Rețeta a fost ca, pentru un timp, să fac altceva. M-am înscris la o facultate de filosofie și literatură. Credeam ca, dacă mă voi arunca în filosofie și literatură, automat voi găsi ceva. Paradoxul a fost că în momentul în care am plonjat, cu cât citeam mai mult cu atât nu exploram lucruri de natură exterioară, ci mă întorceam spre interior.
Rolul studiilor universitare de specialitate și al comunității
Comunitatea este importantă pentru că poți schimba idei cu alți artiști – despre munca de atelier sau despre mesajul lucrărilor, pentru că artiștii deseori își pun întrebarea: Ceea ce are sens pentru mine are sens și pentru ceilalți?
După ce am decis că ceea ce vreau să comunic este foarte aproape de mine, m-am înscris într-un context universitar artistic. M-am întors în București și, câțiva ani buni, am fost la Secția de Fotografie de la UNArte. Spun fotografie, pentru că acesta e mediul de care eu m-am apropiat cel mai tare dintre toate specializările. Fotografia este mediu foarte intuitiv, dar în același timp, nu e un mediu care să necesite foarte mult „craft” (n.r. meșteșug). E un mediu cu care de poți conecta destul de rapid.
Lucrarea din expoziția Back to Where It All Began
Fotografia mea e în general orientată către obiecte. Până acum nu am avut un interes către portret sau către peisaj și în general sunt obiecte banale, reci la prima vedere – cărămizi, bucăți de metal, case nelocuite. Dar sunt obiecte care ascund foarte des vulnerabilitate, fragilitate, amintiri, devenind simboluri.
Pentru ca fotografiam foarte des astfel de obiecte iar apoi le conectam cu cartea – seriile mele de fotografii sunt integrate în cărți – a fost un parcurs natural să ajung la obiectul propriu-zis, la sculptura care se regăsește în expoziția Back to Where It All Began de la Gaep.
A fost un paradox. Mă așteptam să nu mă simt deloc confortabil, dar în momentul în care am ajuns de la desen la obiectul propriu-zis, mi-am dat seama câte bucurie e de fapt în a lucra fizic cu mâinile. În fotografie e o relație între momentul în care observi și cel în care ajungi în dark room unde se întâmplă o magie. Nu mă așteptam ca acest lucru să se întâmple și în lucrul cu materialul palpabil. Aș zice că magia a rămas la fel, doar că parcursul – sau magia implică un alt timp.
Expoziția Back to Where It All Began
Diversitatea este primul lucru de care m-aș agăța, din perspectiva publicului – felul în care la nivel formal artiștii tineri abordează lucruri și cât de diferite sunt, dar totuși în diversitate aceasta există puncte comune. De la o abordare jucăușă, ludică la aspectele sociale, ori referințele către un spațiu emoțional.
Să fii artist în România
Cred că a fi artist în România și, în special, aș spune, artist emergent, pre- emergent, pentru că este o vorbă frumoasă în limba engleză – „to deep your finger” – când doar probezi apa – cred că eu mă aflu într-un moment în care doar am probat apa, de abia încep încet să mă scufund în ceea ce înseamnă să fii artist în România. Aș începe cu o parte pozitivă – e un privilegiu a fi artist, ori că e vorba de spațiul nostru sau oriunde altundeva. Pavel Brăila vorbea într-unul dintre episoadele podcastului despre libertate. Și indiferent de în ce punct al carierei te afli, este un privilegiu. Cu toate acestea, există uneori senzația că ești un personaj din Don Quijote sau aproape mitul lui Sisif, pentru că sunt multe variabile și probleme, în general, de natură materială, din nefericire.
Programul Accelerator
Începuturile sunt întotdeauna importante. Am simțit că în programul de mentorat am primit instrumente pe care nu le aveam pentru a gestiona începutul acesta de drum care, poate, e definitoriu indiferent de tipul de practică. Mentoratul – și dialogul dintre noi – ne-au făcut să realizăm și să apreciem ceea ce facem și cât de mult înseamnă pentru noi. Deci mentoratul a adus atât elemente de strategie, cât și un dialog între oameni, teoretic, care se află în același context și oameni care au trecut de contextul emergenței, care sunt, de ani buni, în domeniul artei și care, ne-au transmis experiențele lor și empatie în ceea ce privește momentul în care ne aflăm noi.
Proiectele de viitor
Aș spune că pentru mine, în cealaltă jumătate a lui 2023, pe de o parte, e foarte importantă ultima etapă a programului de mentorat, arta în spațiul public. Iar apoi, aș mai adăuga un proiect la care țin și pe care îl pregătesc de aproape 2 ani. Este o îmbinare între proiect și research artistic despre atelierele de marmură și ceea ce se întâmplă cu rămășițele de marmură.
*
Vă invităm să ascultați și podcasturile anterioare: aici este disponibil podcastul cu Þorlákur Einarsson, aici puteți dialogul cu Tevž Logar, curatorul expoziției Back to Where It All Began, aici discuția cu artistul Pavel Brăila iar aici primul episod care prezintă programul Accelerator.
Scopul podcastului Accelerator Today este să creeze acel context potrivit dialogurilor inspiraționale despre arta contemporană și să conecteze publicul cu artiști (atât cei din cadrul programului, cât și artiști invitați), curatori, manageri culturali și parteneri ai programului.
Următoarea etapă din programul Accelerator este arta în spațiul public, ce va începe curând.