Ascultă acest episod aici, iar pe celelalte episoade ale podcastului aici.
„Se spune că istoria este scrisă de învingători. Probabil că o bună parte din istorie este cumva filtrată, viciată sau afectată de modul în care învingătorii au interpretat rezultatul. Și atunci arta îți dă posibilitatea să înveți să privești lucrurile diferit. Te provoacă în a vedea diferit lucrurile.”
Albert Davidoglu este CEO Macromex din noiembrie 2019. El s-a alăturat echipei de management a companiei Macromex din anul 2012, în rolul de Business Development Director, iar din 2017 a preluat funcția de COO (Chief Operating Officer).
Macromex este liderul necontestat în industria alimentară pe segmentul de produse congelate și refrigerate din România, deținătorul brandurilor Edenia, La Strada, Corso, Food & Glory și Azuris. În acest an, compania aniversează 30 de ani de activitate.
Andrei Breahnă: Astăzi este alătur de minte un prieten drag al galeriei Gaep, pe Albert Davidoglu, CEO-ul unei companii pe care eu o consider absolut fantastice, și anume Macromex, o companie de despre ale cărui branduri ați auzit cu siguranță, pentru că le găsiți peste tot. Îți mulțumesc, Albert, pentru că acceptat invitația și te invit să ne spui câteva lucruri despre tine și cum ai intrat în contact cu arta?
Albert Davidoglu: Bine te-am găsit și mulțumesc pentru invitație, Andrei. Este prima oară când fac un astfel de podcast, legat de domeniul acesta. În general, discuțiile sunt de business și sunt foarte serioase și formale, ca sa le numesc așa. Câteva lucruri despre mine. Am 48 de ani, sunt căsătorit, am doi copii. Sunt în lumea business-ului de peste 24 de ani de activitate. Am intrat într-o activitate mai degrabă de a face contabilitate pentru diverse companii. A urmat apoi o evoluție normală într-o multinațională, unde am învățat foarte multe despre structură, leadership, procese. După aceea, undeva prin 2012, mi-am luat lumea în cap, mi-am zis să încerc și altceva și m-am alăturat companiei Macromex. Împlinim anul ăsta 30 de ani și iată că din cei 30 de ani, de 11 ani, sunt și eu acolo. Este e o zonă foarte interesantă, unde am experimentat foarte mult, am dezvoltat, am aplicat, am învățat din greșeli, m-am ridicat, m-am reinventat și am mers mai departe de fiecare dată.
Andrei Breahnă: Asistăm, în ultimii zece ani și mai ales după pandemie, la schimbări profunde în societate și la transformări ale industriilor. Cum anume navighează o companie ca Macromex și tu, ca lider al companiei, prin toată această complexitate? Cum faceți acest management al schimbării și al transformării?
Albert Davidoglu: Eu cred că e foarte important procesul de dezvoltare personală, este o etapă extrem de importantă. Dacă nu te cunoști pe tine, nu știi cum să gestionezi alte lucruri. Ca să fii un lider bun, trebuie să te cunoști în primul rând pe tine. Modul în care vezi lucrurile ține foarte mult de experiențele pe care le-ai trăit, de lucrurile pe care le ai făcut și de lucrurile pe care le-ai învățat. Un om de business trebuie să trăiască foarte multe experiențe, trebuie să înțeleagă experiențele acestea, trebuie să învețe din greșeli și cred că lucrul ăsta îl va face complet. Contextul economic prin care trăim, evident, trebuie filtrat, pentru că există foarte multe lucruri care sunt doar, să zicem așa, zgomot și nu sunt lucruri cu adevărat importante. Asta vine foarte mult din maturitatea pe care fiecare dintre noi o are în business, din experiențele prin care am trecut, din modele pe care le-am definit. Pentru că o bună parte din ceea ce ni se întâmplă acum s-a întâmplat acum 5, 7,10, 20 de ani de zile.
Îmi aduc aminte, la începutul carierei mele, că am avut un am avut un șef englez. Avea o vârstă matură, peste 60 de ani, și mersese prin foarte multe țări, văzuse foarte multe lucruri. Iar în fiecare țară se repetau același lucruri. Și, de fiecare dată când ne auzea menționând o problemă, zâmbea pentru că știa ce se va întâmpla. Știa răspunsul și zâmbea uitându-se cum ne frământam să găsim cea mai bună soluție. Atunci, de fapt, am înțeles că lucrurile se repetă, că exisă niște modele, cel puțin în lumea businessului, pe care le repeți. Și dacă ai înțelepciunea să creezi o cutie „trial and erorr” – care include ce funcționează și ce nu ce nu funcționează – poți să îți creezi o busolă și poți să definești ce funcționează pentru businessul tău mai departe.
Andrei Breahnă: În proiectul nostru, am încercat să infuzăm gândirea și atitudinea artiștilor cu o componentă antreprenorială și spuneam că, din păcate, în artă – pentru că nici nu se învață în perioada universității despre cum să te administrezi ca artist – foarte mulți artiști, am observat eu, au o perspectivă ușor naivă chiar asupra faptului că, dacă ești artist și faci ceea ce trebuie să faci, automat lucrurile se vor întâmpla și vei putea trăi din nou în practica ta.
Crezi că, pentru că am – și început să facem activități împreună pe zona educațională – crezi că arta poate juca un rol, prin mesajele ei, în acest proces de schimbare și de transformare organizațională?
Albert Davidoglu: M-ai întrebat cum am cu am ajuns la artă? Cred că a fost un proces natural. La un moment dat, te lovești de lucruri atunci când cauți răspunsuri la diverse întrebări. Căutând răspunsuri,
m-am lovit de artă și după aceea, am întâlnit oameni care fac artă, artiștii. Momentul în care vezi lucruri, înțelegi mesaje și înveți un mod diferit de a privi lucrurile, cred că este cel mai important lucru pe care îl poți câștiga. Toți suntem expuși la aceleași informații, dar unele companii reușesc mai bine decât altele. În general, în viață, oamenii au acces la aceleași informații iar unii reușesc, alții nu. Depinde cum definim succesul, este adevărat. Succesul îl au cei care au văzut lucrurile diferit. Și dacă vezi lucrurile diferit, deja încep să gândești diferit. Se spune că istoria este scrisă de învingători. Probabil că o bună parte din istorie este cumva filtrată, viciată sau afectată de modul în care învingătorii au interpretat rezultatul. Și atunci arta îți dă posibilitatea să înveți să privești lucrurile diferit. Te provoacă în a vedea diferit lucrurile.
Andrei Breahnă: Sunt atât de puține oportunități de finanțare pentru cultură și aș spune chiar pentru zona artelor vizuale, în special, pentru că întotdeauna artele vizuale au fost, un fel de „soră săracă” în industriile culturale. Ne putem ușor raporta la Occident, unde vedem marile muzee și fundații private și proiectele construite, uneori în domenii care nu au nicio legătură aparent cu domeniul artei. În același timp, se spune, cel puțin despre arta contemporană, că suntem într-o bulă, uneori chiar prea elitistă iar asta este ceea ce eu încerc să explorez prin activitățile de mediere culturală pe care noi le facem pentru a aduce arta mai aproape de public.
Cum crezi că putem să rezolvăm această piedică foarte importantă în dezvoltarea artei, care este o chestiune de percepție? De ce arta este percepută ca fiind o activitate a elitelor?
Albert Davidoglu: Cred că vine foarte mult din istoria noastră; probabil că 50 de ani de comunism au afectat modul în care vedem lucrurile. Arta mai degrabă a fost ștearsă, ignorată, a fost oprimată. Și acum trebuie să rescriem ceea ce a fost șters timp de 50 de ani și cred că ne va lua foarte mult timp. Dar, asta se poate rezolva atunci când ne implicăm. Dacă ne gândim că trebuie să dăm înapoi ceva societății din care provenim, trebuie să susținem arta și cred că arta ne ajută să vedem lucrurile diferit. Orice formă de artă. Să nu vedem arta ca pe ceva care este neapărat al elitelor, dar unor oameni neînțeleși, mai degrabă.
Când vezi un obiect de artă bine făcut, își are locul acolo. Te simți bine, e un sentiment de plăcere că îl vezi, că îl ai, că e în locul acela. Îți creează o stare de bună dispoziție. Simți acest lucru când mergi într-un muzeu bun. Energia pe care o transmite locul respectiv e foarte importantă. Arta bine făcută și bine expusă atrage multă energie bună. Asta legat și de motivația din organizație și a face un birou, un loc de muncă mai frumos și cu energie pozitivă. Arta poate să înnobileze locul respectiv și cred că asta e, de fapt, misiunea ei. Și atunci eu o interpretez diferit, într-un context mult mai larg. E important să vezi și contextul economic din care din care provine, iar în momentul în care cunoști artistul și mediul în care în care a fost creată, îți dai seama, de fapt, de adevărata ei valoare.
Andrei Breahnă: Acum 10 ani, într-o călătorie în America, pe Route 66, am văzut un lucru care m-a frapat, la vremea respectivă – faptul că existau muzee de artă în mai toate orașele. America este, de departe, cea mai mare piață de artă din lume, acum ocupă peste 45% din tranzacții, atât în volum, cât și în valoare. Am observat că există într-adevăr această cultură a patronajului și a mecenatului. Asta se vede inclusiv în muzeele care sunt administrate de către stat, de către orașele respective. Practic, în fiecare cameră există o plăcuță sau o etichetă cu acea colecție care a fost donată pentru beneficiul public de oameni – actori privați. Ceea ce rămâne este viziunea că prin artă poți lăsa ceva în urmă și poți schimba societăți.
Ai adus arta în organizația ta și am făcut un număr de activități împreună, te-aș întreba care a fost feedback-ul colegilor. Cum a fost primită arta în organizația ta?
Albert Davidoglu: A fost primită foarte bine. Țin minte că, atunci când ne-am întâlnit prima dată, am spus că vreau să aduc în organizație arta, ca mod de a înțelege, de a percepe și vedea lucrurile diferit. Colegii au apreciat extrem de bine workshop-urile. Mulți dintre ei au continuat apoi să meargă în galerii și în locuri unde au putut să aplice ceea ce au învățat. Cred că suntem la început de drum, mai avem multe de învățat în domeniul acesta. Dar, așa cum am zis, experiențele prin care prin care trecem ne definesc și ne descoperim anumite elemente de care avem nevoie, pentru că noi, ca indivizi, ne descoperim permanent și trebuie să fim permanent în contact cu toate lucrurile care ne înconjoară, astfel încât să înțelegem cine suntem, ce vrem și cum vrem să facem lucrurile. O echipă de leadership, dacă nu înțelege sau nu vede lucrurile diferit, nu va putea să conducă la rândul ei o organizație. Noi, ca lideri ai organizației, trebuie să dăm un anumit semnal. Cred că asta ne face unici, pentru că altfel, dacă am citi o carte și am aplica niște principii simple, cred că nu am fi altceva decât un „copy-paste” al altor oameni dinaintea noastră.
Andrei Breahnă: Iată ceva ce ar trebui, după părerea mea, scris în cursurile de management, dar în același timp, organizațiile sunt și imaginea și de fapt suma oamenilor care le populează, suma echipei de management și cumva reflectă aceste valori.
Albert Davidoglu: Vreau să mai spun două lucruri. M-ai întrebat cine este Albert? Albert este o persoană care încearcă să schimbe lucrurile din jurul lui în bine, în tot ceea ce face și să aducă un progres în lucrul ăsta, astfel încât să nu rămână lucrurile așa cum sunt – pentru că „e bine și așa” nu funcționează deloc. Și al doilea mesaj pe care vreau să îl spun este următorul: cred că arta ne conectează cu originile noastre. Noi vindem mâncare – am constatat că arta culinară, atunci când o duci la origini și încerci să legi originile tale, ale locului, ale pământului din care provine mâncarea respectivă cu restaurantul respectiv, poți să creezi un meniu cu adevărat unic. Arta ne duce fix în același loc; ne aduce mult mai aproape de origini și încearcă să extragă de acolo niște valori. De aceea trebuie să le privim de fiecare dată, ca să ne aducem aminte și ca să ne putem conecta cu niște lucruri. Dacă te uiți la cele mai bune restaurante din lume, ele asta fac. Conectează originile cu meniul respectiv, astfel încât să creeze ceva unic. Da aceea, există restaurantele Michelin sau gastronomice în lumea asta, care reușesc să facă ceva deosebit din preparatele respective.
Andrei Breahnă: Iată o legătură cât se poate de directă între artă și un domeniu care pare improbabil legat de artă, dar care totuși folosește cuvântul artă în ADN-ul său în modul cel mai pur și cel mai fundamental. Încă o dată îți mulțumesc pentru prezență, iar eu vă aștept la următorul episod al Accelerator Today, foarte curând, cu oameni de artă, dar și dincolo de artă.