Ioana Chira, mentor în Accelerator: „Stagiul de mentorat din Accelerator poate fi privit ca un poliedru, în care cele șase laboratoare sunt laturi ale aceleiași realități de descifrat.”

10 august 2022

Comunicarea este un vector prin care artiștii emergenți pot ajunge mai aproape (și mai rapid) la public. În cadrul stagiului de mentorat al programului Accelerator, cei 10 artiști emergenți selectați în program au discutat în detaliu rolul comunicării și au primit recomandări valoroase de la Ioana Chira, comunicator și fost jurnalist de calibru în domeniul cultural timp de 18 ani, în prezent managerul galeriei Gaep din București.

În programul Accelerator, Ioana a susținut laboratorul intitulat PR, comunicare în artă și redactare în contextul practicii artistice.

Am stat de vorbă și am captat primele impresii de după terminarea laboratorului.

 

Cum ai simțit energia grupului de artiști emergenți selectați în Accelerator?

Cei 10 artiști sunt un grup fantastic de oameni care caută să înțeleagă cum funcționează lumea artei contemporane, domeniu încă destul de opac pentru începători, fie ei artiști, curatori, galeriști sau colecționari. Ei știu ce vor, dar poate nu știu exact cum să obțină ceea ce își propun. De aceea, sunt interesați de exemple și scenarii concrete, de precedente și abordări care s-au dovedit reușite. Au curiozitatea de a înțelege cum au navigat alții prin diverse situații și deschiderea de a afla lucruri auxiliare practicii lor pentru a-și da seama cum să se raporteze la ceilalți actori de pe scena sau din piața de artă. Din punctul meu de vedere, stagiul de mentorat din Accelerator poate fi privit ca un poliedru, în care cele șase laboratoare sunt laturi ale aceleiași realități de descifrat.

Nu cred, însă, că există rețete în acest domeniu, și aici mă opresc să îi privesc ca un grup. Artiștii sunt diferiți între ei; arta contemporană este o entitate multiformă, iar succesul e construit pe standarde mult prea personale pentru ca același plan de acțiuni să poată fi aplicat de oricine oricând.

Tomai de aceea, în sesiunile de grup față în față, am urmărit să le dau informații utile tuturor, iar în cele online să vorbim despre decizii și obiective pe care fiecare dintre ei le consideră potrivite pentru el sau ea. Bineînțeles, având ocazia de a se inspira unii din ideile celorlalți.

 

Ce recomandare le-ai face acum, la finalul stagiului de mentorat?

Să fie deschiși. În acest moment al carierelor lor este important să nu excludă prematur anumite oportunități. De pildă, să nu decidă deja, ferm și fără cale de întoarcere, că o acțiune sau alta de comunicare nu ar fi potrivită pentru ei. Ci, dimpotrivă, să o analizeze din mai multe perspective și să o personalizeze astfel încât să înlăture disconfortul personal, pentru a beneficia cât mai mult de avantajele pe care le poate aduce.

 

Care sunt cele mai importante trei lucruri pe care cei 10 artiști emergenți ar trebui să le rețină din laboratorul susținut de tine?

În primul rând, să-și identifice interlocutorii. Adică să știe care sunt stakeholderii cheie (curatori, manageri culturali, critici de artă, jurnaliști, profesioniști din alte domenii) către care vor să-și direcționeze cu precădere acțiunile de comunicare.

Să gândească pe termen lung și în privința comunicării, nu doar ca practică artistică și să întrețină dialogul cu interlocutorii cu care au avut conversații bune, care îi inspiră. E super fain când un curator sau un critic de artă le urmărește activitatea de la început și e acolo, cu ei, la fiecare expoziție sau moment important din carieră, având background-ul necesar pentru a înțelege noile evoluții.

Să fie conștienți că vor obține rezultate de comunicare sustenabile și relevante când mesajul lor se va face auzit din mai multe direcții – multiplicat fiind de oameni și canale diverse – dar și că propriile lor canale – website-ul, conturile de social media – și cele asupra cărora au o amprentă puternică – cum ar fi pagina de artist de pe site-ul galeriei cu care colaborează – dau substanță și consistență comunicării unei practici vizuale.

La ce proiect care te inspiră lucrezi acum?

Chiar acum dedic o marte parte din timp proiectului de expoziții online Time Lines, desfășurat pe site-ul www.gaepgallery.com până pe 21 august. Din primăvara anului 2020, pe fondul pandemiei, galeriile din întreaga lume au dezvoltat Online Viewing Rooms (OVRs) – spații virtuale dedicate prezentărilor de lucrări, o alternativă necesară, în acel moment, la expozițiile din spațiile fizice. Acum, galeriile și târgurile de artă creează OVRs complementar prezentărilor din spațiile fizice.

Pe  www.gaepgallery.com, noi nu translatăm experiența unei expoziții din galerie în online (ceea ce ar fi o încercare sortită eșecului), ci dezvoltăm prezentări adecvate mediului digital.

Seria Time Lines este interesantă pentru mine din două motive. În primul rând, prezintă lucrări foarte noi ale artiștilor: Ignacio Uriarte, Raluca Popa și Răzvan Anton, oferind publicului familiarizat cu artiștii Gaep ocazia de a vedea ce au lucrat în decursul ultimelor luni sau al ultimului an. Este ca o punte între expozițiile lor personale din galerie, care au o periodicitate de trei-patru ani. În al doilea rând, Time Lines ne permite extindem publicul vizat dincolo de cel local, ajungând la o audiență națională sau globală. Prezentările sunt bilingve și sunt curatoriate de Mihaela Chiriac, o curatoare de origine română, stabilită la Berlin.

 

Car ar fi top 3 practici sau lecții din experiența în arta contemporană, în rolul pe care îi ai acum?

Îmi doresc, întotdeauna, să aflu cât mai multe lucruri despre artiști chiar de la ei. Să valorific fiecare minut pentru a înțelege cum lucrează, ce îi interesează, care sunt ideile asupra cărora revin sau ce îi atrage în practicile altor artiști. Dincolo de faptul că-mi place, pur și simplu, să ascult ce spun, am sentimentul că doar așa pot să comunic și altora despre ei.

Să microtargetez. În acest moment e, în egală măsură, o practică și o aspirație. Într-un scenariu ideal, pentru fiecare persoană-cheie sau microgrup-cheie, aș ști care sunt canalele lor preferate de comunicare și unde există o probabilitate mai mare să reacționeze și aș avea resursele necesare pentru a modula mesajele astfel încât să răspundă intereselor lor specifice.

Un alt gând este faptul că și în lumea artei, storytelling-ul (forma și tipul de mesaje care ajung la audiență) este esențial pentru a capta atenția, pentru a aduce diverse categorii de public mai aproape de lucrări și pentru a crea experiențe care să rămână întipărite în mintea oamenilor.

Accelerator este un proiect finanțat prin Granturile SEE 2014-2021 și în cadrul Programului RO-CULTURA și implementat de către Asociația Culturală Eastwards Prospectus.

Granturile SEE reprezintă contribuția Islandei, Principatului Liechtenstein și Regatului Norvegiei la reducerea disparităților economice și sociale în Spațiul Economic European și la consolidarea relațiilor bilaterale cu cele 15 state beneficiare din estul și sudul Europei și statele baltice. Aceste mecanisme de finanțare sunt stabilite în baza Acordului privind Spațiul Economic European, ce reunește statele membre UE și Islanda, Liechtenstein și Norvegia ca parteneri egali pe piața internă. În total, cele trei state au contribuit cu €3,3 miliarde între 1994 și 2014 și €1,55 miliarde pentru perioada de finanțare 2014-2021. Mai multe detalii sunt disponibile pe: www.eeagrants.org și www.eeagrants.ro.

Programul RO-CULTURA este implementat de Ministerul Culturii prin Unitatea de Management a Proiectului și are ca obiectiv general consolidarea dezvoltării economice și sociale prin cooperare culturală, antreprenoriat cultural și managementul patrimoniului cultural. Bugetul Programului este de aproximativ 34 milioane de euro. Mai multe detalii sunt disponibile pe www.ro-cultura.ro.