Mălina Moncea

Mălina Moncea este o artistă ieșeancă, ce a absolvit studiile de licență și masterale la Universitatea Națională de Arte George Enescu, Facultatea de Arte Vizuale și Design, secția Foto-Video din Iași. În prezent, este doctorandă și cadru didactic asociat în cadrul aceleiași instituții. A plecat cu o bursă de studiu in Paris, la Université Paris 1 Panthéon Sorbonne și lucrează în mediul artelor vizuale și multimedia de 8 ani, domenii specifice de interes fiind instalația, asamblajul, fotografia, video și sunet.

În lucrările de artă și cercetarea sa, abordează un mix între a extrapola conceptul de obiect recuperat ori pierdut între spațiu si mitologii locale, cât și post-mediul, mai precis, post-fotografia ca instrument pentru infiltrarea propriilor realități docu-ficționale, începând de la așa numitele ideologii, post-memorie colectivă și narative.

O poți urmări pe Mălina pe profilul ei de Instagram: https://www.instagram.com/malinamoncea/

Când ai descoperit pasiunea pentru artă și ce înseamnă arta pentru tine?

Am descoperit pasiunea pentru artă de când aveam 15 ani și am intrat în posesia unei camere de fotografiat digitale compacte. Am găsit că imaginea are calități auctoriale și că poate fi modelată după perspectiva personală, poate surprinde și decupa aproape fără remușcări, realitatea din interiorul sau. Ulterior, am dorit să aplic la o universitate unde se putea face „filosofie aplicată”, așa cum o numeam eu în liceu, și aceasta a fost Universitatea de Arte George Enescu, din Iași. Aici am cunoscut un grup de studenți care mi-au fost colegi și care au rămas pentru mine o sursă de inspirație și amintiri extrem de plăcute, și un colectiv de profesori implicați și dedicați cauzei culturale și educaționale, care ne-au îndrumat viziunile. Cred că arta înseamnă pentru mine acum un mecanism personal de comunicare a perspectivelor asupra lumii în care trăim și care îmi oferă întotdeauna o punte de cunoaștere imensă a naturii umane, un cumul informațional prețios și o constantă reevaluare a opticii, care, inevitabil, nu îmi permite o imobilizare în concepte și viziuni fixe.

Descrie-te pe scurt: ce îți place, ce te emoționează, ce te revoltă?

Mă consider o persoană emoțională, sunt ușor impresionabilă, deși consider că acesta este un fapt ce trebuie gestionat. Există întotdeauna o curiozitate personală, un studiu și o speranță vizavi de calitățile umane și mă fascinează atât latura de observator a acestora, cât și participanța activă în narativele persoanelor din jur, fără a perturba echilibrul unui ecosistem în care intru. Sunt impresionată de majoritatea expresiilor artistice, în special cele care ne spun poveștile personale, care recuperează și revitalizează expresii culturale și care aduc perspective diverse legate de existența în natură, cosmos și ne surprind prin existența unor micro-experiențe în legătură cu care ne poziționăm.

Ceea ce mă revolată în termeni generali sunt injustițiile sociale, neregulile politice și regulile arbitrare ale sistemelor din România. Mai specific, agresarea minorităților de sex, gen, etnie, culoare, invalidarea „utilității” persoanelor în vârstă în sistemul economic și social, lipsa de egalitate de șanse între candidați pentru funcții, poziții și oportunități, nepotismul, corupția, lipsa educației în sistem (informațională, emoțională, comportamentală), fondurile deficitare din cultura, cultura consumului masiv de imagine și social media care determină un sistem de valori bazat pe aparențe și satisfacția instantă.

Descrie-ne viziunea ta artistică: surse de inspirație, metode, mesaje pe care vrei să le transmiți publicului.

Sursele mele de inspirație sunt diverse, cel mai des provin din dialogul cu cei din jur, în special cei angajați în procese asemănătoare de creație și practici artistice variate, precum și cei care doresc să împărtășească narative personale. De asemenea, îmi propun să cercetez constant mediul vizual și audio, să citesc și să consum materiale de calitate în domeniul artei contemporane, cât și să particip și să vizionez expoziții, târguri și inițiative artistice. Cred că metoda mea personală de a crea se rezumă la „piling up and defragmenting”, prin acumularea de informație pe care o așez și ierarhizez mental în straturi, după care să o defragmentez pentru a extrage un produs artistic personal, ca un joc de „jenga” metaforic. Un mesaj pentru public ar fi să nu ne temem de a fi curioși și de a intra în dialog unii cu alții, căci de aici se nasc cele mai surprinzătoare și valoroase rezultate.

Cine te-a influențat în drumul de până acum și prin ce?

Consider că dl. profesor Matei Bejenaru a fost atât o influență pozitivă și constant generatoare de suport și motivație, care mi-a marcat fundamental parcursul artistic, cât și Irina Botea Bucan ce mi-a oferit perspective noi si angajate într-o practică artistică multilaterală, cu o căldură și generozitate imensă.

Ce lucrare de-a ta îți place cel mai mult și ce înseamnă pentru tine?

„One-armed race against memory” cred că este cea mai reprezentativă lucrare a mea, la care mă uit înapoi întotdeauna cu o nostalgie pentru ceea ce reprezintă aceasta. Fiind o portieră de mașină Dacia recuperată și recontextualizată, aceasta devine suport prin umplerea oglinzii retrovizoare cu rășină albă, ca ecran pentru o proiecție video. Povestea din spatele acesteia se regăsește și în motivul pentru care Dacia este leitmotivul multor lucrări, și anume pentru că am crescut în cartierul Dacia din Iași, bunicii, de care am fost profund atașată, aveau la vremea respectivă o mașină cu același nume, pe care au predat-o ulterior și părinților mei. În acea mașină se regăsesc amintiri foarte vii și senzoriale, dragi pentru persoana mea.

Care a fost momentul din cariera ta de până acum care te-a bucurat cel mai mult?

Consider că un moment care m-a bucurat în deplinătate a fost în anul 2022, la un atelier al Irinei Botea Bucan și a lui Jonathan Dean, în spațiul WASP București, în care am simțit o conexiune și o sinergie în grupul din care am făcut parte, un sentiment de apartenență și inspirație din practicile pe care le-am împărtășit unii cu alții, ori ne-am „contaminat” reciproc, așa cum obișnuiam să îi zicem.

Ce aștepți de la programul Accelerator Brașov?

Programul Accelerator Brașov reprezintă o oportunitate de dialog și mentorat în avansarea în domeniul artistic, și consider că informațiile prețioase care pot fi predate de către profesioniști în diverse arii ale mediului sunt o plusvaloare în creșterea mea personală, dar și ca artist. De asemenea, sper la o posibilă colaborare pe termen lung, de la care vor beneficia toate părțile implicate în proces într-un mod armonios.

Ce alt artist îți place și te inspiră și de ce?

Un alt artist care mă impresionează este Katie Paterson, deoarece mă identific cu tematicile sale legate de artă, știință și tehnologie, dar și pentru abordarea sa multidisciplinară în definirea poetică și profundă a unui punct de vedere personal legat de ceea ce se întâmplă în lumea actuală. Pentru mine, Katie Paterson reprezintă o sursă infinită de inspirație, în aceeași măsură în care și ea vorbește despre vastitatea universului și implică obiecte surprinzătoare și moduri fascinante de percepție și reprezentare a experienței umane într-un perpetuum mobile absurd și uneori amuzant.

Ce planuri de viitor ai?

În acest moment, lucrez ca și cadru didactic asociat la Universitatea de Arte George Enescu din Iași, unde și studiez ca și doctorand, dar și dezvolt în paralel o inițiativă colaborativă hibridă care se numește Vernacoolar Collective. Pe viitor, plănuiesc să absolv studiile doctorale, să activez pe termen lung drept artist contemporan, să pot preda în continuare în universitate, dar să extind acest model hibrid de afacere atât pe plan cultural cât și pe planul generării de venituri prin oferta serviciilor axate pe imagine, pentru a susține o activitate constantă în domenii ce se pot intra-ajutora pentru a aduce o plusvaloare în orizontul social și cultural.

în cadrul expoziției Fabulating About a Gelato Machine