Irina Motroc

Irina Motroc este o artistă multidisciplinară care trăiește și lucrează în București. Absolventă a cursurilor de Licența si Master ale Universității Naționale de Arte din București, în cadrul departamentului Grafică, este angajată într-o practică artistică ce folosește medii precum grafica, fotografia, video, instalația. Este interesată în special de explorarea spațiului social și teme care abordează sfera psiho-afectivă, combinând autoreferențialul cu memoria colectivă. Pornind de la evenimente personale până la contexte sociale, artista caută să reactiveze percepția asupra unui trecut comun, analizând urmele lăsate de istoriile personale care definesc și se reflectă în comportamentul colectiv al unei generații.

O poți urmări pe Irina pe profilul ei de Instagram: https://www.instagram.com/irina_motroc/

Când ai descoperit pasiunea pentru artă și ce înseamnă arta pentru tine?

Cred că primul contact real cu arta a fost prin intermediul teatrului, ca observator. Eram și încă sunt fascinată de scenografie, detalii, nuanțele interpretării, subtilitatea unui gest, capacitatea de a spune o poveste în atât de multe feluri. În teatru, ca de altfel în artă, în general, caut adevărul care duce la reacția aceea viscerală (indiferent de natura emoției ce o generează).
Nu știu dacă pot să pun exact degetul pe momentul în care am realizat că ceea ce fac este artă. Inițial a fost o nevoie recurentă de a crea, de a mă pune în situații care aveau să nască noi feluri de a vedea realitatea. A existat dintotdeauna un impuls care reapărea constant ca o necesitate de a fi în contact cu mine și de a exprima un gând, dar pe care l-am păstrat foarte intim, aproape ascuns foarte mult timp.

Poate de aceea m-am luat în serios târziu, după multe căutări.

Mă raportez la artă ca la o formă de cunoaștere, curiozitate și căutare permanentă.

Descrie-te pe scurt: ce îți place, ce te emoționează, ce te revoltă?

Îmi plac întâlnirile cu sens, locurile și obiectele vechi care păstrează în ele istorii, orașele aglomerate care mă umplu de adrenalină, satele din mijlocul țării unde mă așez și stau în liniște.

Mă emoționează generozitatea, disponibilitatea și vulnerabilitatea oamenilor.

Mă revoltă gândirea obtuză și violența.

Descrie-ne viziunea ta artistică: surse de inspirație, metode, mesaje pe care vrei să le transmiți publicului.

Sunt interesată de subiecte care presupun o cercetare amplă, în care rămâi cu gândul acela pentru o perioadă lungă și îl lași să traverseze etape: accepți ceea ce vine, ce se acumulează, ce se decantează, straturile care apar, influențele, îl faci parte din viață și îl cari cu tine peste tot, ca o prelungire.

Mă uit către interior ca să stabilesc o relație cu exteriorul.

Felul în care îmi compun lumea este ghidat în permanență de curiozitate, de o nevoie neobosită de a acumula și de a mă afla în împrejurări care mă stimulează – în același mod mă raportez în practica mea artistică. Mediile în care lucrez variază de la desen, gravură, fotografie, video, obiect, instalație. Caut noi metode și tehnici de lucru și mă găsesc deseori în situația în care îmi forțez limitele. Gravura și fotografia au rămas însă o constantă la care revin mereu ca o balanță care mă echilibrează.

Lucrez cu serialitatea și diverse tipuri de multiplicare, copiere și transfer ca metodă de a evidenția repetitivitatea unor evenimente dar și transformarea lor în timp, o juxtapunere vizuală a mai multor perspective sau stări.

Sunt fascinată de obiectul manufacturat și mediul analogic, de procese lente, de timpul în așteptare, de raportul care se creează între artist și lucrare, de elementul pe care nu îl poți controla în totalitate și pe care îl lași să fie, să aibă propria voință.

Cine te-a influențat în drumul de până acum și prin ce?

Au fost multe întâlniri și contexte care și-au pus amprenta asupra mea. O mare parte din munca mea presupune cercetare, asta înseamnă și să fiu foarte atentă la ce se întâmplă în jurul meu, mereu conectată. Dar cred că cel mai mult m-au influențat câțiva oameni din universul imediat cu care am putut să schimb idei și care m-au susținut constant.

Ce lucrare de-a ta îți place cel mai mult și ce înseamnă pentru tine?

Sunt rare momentele când reușesc să mă detașez de lucrările mele și să le privesc dintr-un punct exterior, ca un spectator. Altfel, sunt perfecționistă și asta vine la pachet cu o atitudine autocritică, dar în ultima perioadă încerc să stabilesc un raport sănătos între cele două stări.

Probabil cel mai aproape îmi e filmul pe care l-am făcut pentru proiectul “Aici am stat”. Este un video pe care l-am filmat cu o camera Bolex, pe peliculă de dublu 8 (16 mm). Am o relație specială cu această lucrare din mai multe perspective. Lucrând cu un mediu analogic, unde este destul de greu să controlezi tot procesul – mai ales când vorbim de camere de filmat care au mai bine de 50 de ani de viață – a fost nevoie să merg de multe ori în satul bunicilor mei ca să reiau anumite cadre. Asta, de fapt, a facilitat apropierea de un spațiu pe care îl credeam pierdut și m-a făcut să fiu mai atentă la transformări, la dimensiunea socială a proiectului și a contribuit la un proces interior de vindecare.

Pe de altă parte, au fost mulți oameni care m-au ajutat în realizarea acestui film, cărora le sunt foarte recunoscătoare pentru generozitatea cu care mi-au împărtășit din experiența lor.

Care a fost momentul din cariera ta de până acum care te-a bucurat cel mai mult?

M-am bucurat foarte mult să fiu selectată în cadrul open call-ului de la Galeria Posibilă și să am șansa să-mi expun proiectul de master, “Aici am stat”, în cadrul galeriei.

Fiecare open call, workshop, expoziție sau proiect în care am fost selectată a reprezentat încă un pas pentru mine. M-am bucurat de fiecare în parte pentru ca e un parcurs în care n-am sărit etape și în care m-am implicat foarte mult.

Ce aștepți de la programul Accelerator Brașov?

Când răspund la aceste întrebări, am parcurs deja o etapă a programului și pot să spun că mi-a confirmat așteptările. Sunt încântată de interacțiunea cu mentorii și de faptul că am discutat problematici concrete, s-au pus întrebări valide și au existat răspunsuri directe. Asta așteptam în mare parte, un cadru deschis în care să putem discuta problemele reale cu care se confruntă artiștii emergenți și soluții propuse de oameni din domeniu care au expertiză.
Totodată, mă bucur de un spațiu de întâlnire cu ceilalți artiști cu care pot interacționa și schimba idei.

Ce alt artist îți place și te inspiră și de ce?

Cred că am o sensibilitate pentru artiștii care au o abordare poetică, un mix între un mesaj criptat, vulnerabilitate și conceptul de ascuns la vedere.
Sunt mulți artiști contemporani pe care îi urmăresc cu interes și mă inspiră diverse aspecte ale muncii lor, mi-ar fi greu să nominalizez.

Ce planuri de viitor ai?

Fondul general rămâne constant: îmi doresc să îmi păstrez curiozitatea, să lucrez în continuare și să facilitez întâlniri care să nască noi colaborări. Anul acesta am încheiat masterul, urmează o perioadă de decantare și de introspecție în care încerc să îmi dau seama care e următoarea rută.

în cadrul expoziției Fabulating About a Gelato Machine