Anca Țintea

Lucrările ei urmăresc interacțiunea umană cu peisajul, fie natural, industrial sau imaginat. Spațialitatea și arhitectura servesc ca puncte principale de interes, cum structurează și influențează acestea varii contexte sociale. Practica ei se focusează pe fotografie, print și instalație, punctând disparitățile între mediul tehnic, vizual și subiectele sale, adeseori absente sau invizibile.

O poți urmări pe Anca pe profilul ei de Instagram: https://www.instagram.com/ancqx/

Când ai descoperit pasiunea pentru artă și ce înseamnă arta pentru tine?

De-a lungul timpului m-am plimbat prin diferite medii, de la scris, la dans, la film. Nu cred că a existat un moment anume, ci doar nu a fost niciodată altfel. Văd arta ca maniera singulară și constantă în care mă pot raporta și relaționa cu lumea din jurul meu.

Pot considera artă aproape orice, însă în practica mea, pentru că e și o metodă de a mă conecta în afara gândurilor mele, mă simt responsabilă față de subiectele pe care mi le aleg. Cu precădere în fotografie, unde aparatul atribuie puterea, grija pentru ceea ce reprezint e prioritatea mea cea mai mare.

Descrie-te pe scurt: ce îți place, ce te emoționează, ce te revoltă?

Îmi place foarte mult să mă plimb și să explorez spații. Mă interesează să descopăr funcțiile unui peisaj și cum relaționează el cu contextul social, politic, exterior din care face parte, lucruri pe care le dezvolt mai departe în lucrări. Indexez locuri pentru nișele lor și le colecționez prin imagini și pin-uri pe Google Maps. Îmi place să îmi construiesc arhive detaliate în sensul ăsta.

Mă atrag lucrurile care pot fi reduse la forme simple, dar care râmân încărcate de memorie. Mă revoltă lipsa eticii în artă.

Descrie-ne viziunea ta artistică: surse de inspirație, metode, mesaje pe care vrei să le transmiți publicului.

Pentru mine, conceptul unei lucrări primează în fața mediului. Văd continuări ale ideilor mele în medii total diferite de cum am lucrat, chiar daca până acum, am păstrat cel mai aproape fotografia și adiacentele ei ( carte, print, instalație).

În aceeași măsură cum sunt artist, sunt privitor și consumator. Consider un exercițiu necesar și sănătos să consum multe imagini de tot felul, nu doar cele prezentate în contexte artistice. Ele mă țin alertă și deschisă la moduri noi de a privi.

O bună parte din procesul meu creativ este să printez tot ceea ce fac, să îmbin, să grupez, să recontextualizez. La finalul fiecărei luni, adun și revin la toată masa de imagini. În cazul proiectelor, am nevoie să îmi desenez fotografiile înainte să le caut sau să le construiesc, exact așa cum mi le imaginez.

Cine te-a influențat în drumul de până acum și prin ce?

Am avut parte de multe experiențe formatoare și mă consider suma tuturor interacțiunilor mari și mici cu oamenii cu care am intrat în contact până acum. Totuși, deși sunt recunoscătoare pentru toate, nu consider că am avut până acum pe cineva anume, un mentor care să îmi definească parcursul.

Ce lucrare de-a ta îți place cel mai mult și ce înseamnă pentru tine?

Proiectele mele încep de obicei prin întrebări pe care mi le pun și la care nu reușesc să îmi răspund pe moment. Dacă mă macină pentru mai mult de câteva luni, simt nevoia să lucrez către un răspuns, chiar dacă nu e unul universal, ci unul care doar mă ajută să dezgrop mai bine sursa din care a venit. Deși nu am nicio lucrare preferată, îmi place să urmăresc acest tipar care începe să se înșiruie între ele, deși la prima vedere, le privesc ca pe întrebări singulare.

Raportat la imagini, îmi place când găsesc ceva surprinzător în fotografii de-ale mele mai vechi, pe care poate pe moment le-am desconsiderat. Îmi place când găsesc tipare vizuale pe care mi le-am creat și pe care le cultiv inconștient.

Care a fost momentul din cariera ta de până acum care te-a bucurat cel mai mult?

Fiecare rezidență sau expoziție la care am avut ocazia să particip până acum m-a bucurat foarte mult. În prezent fac parte din două proiecte dragi mie, rezidența Sounds like a Book și proiectul Atelierele Scânteia, pe care sper să le dezvoltăm în continuare cu succes. Orice implicare concretă în comunitate e valoroasă pentru mine.

Ce aștepți de la programul Accelerator Brașov?

Mă bucur că pot intra în dialog atât cu mentori specializați în domeniu, cât și cu artiști care se confruntă cu aceleași dileme ca și mine. Așteptarea formării unei punți între noi a fost, din fericire, deja îndeplinită, cu ocazia întâlnirilor de grup.

Ce alt artist îți place și te inspiră și de ce?

Apreciez modul în care Thomas Sauvin se folosește de arhive de imagini și cum le integrează mai departe sub formă de cărți. Arhiva are un statut destul de rigid de multe ori, ce caută să fie prezentat cât mai obiectiv posibil. M-a inspirat varietatea de formate utilizate, ce servesc specific fiecarui tip de imagine.

Ce planuri de viitor ai?

Mi-ar plăcea să experimentez și cu alte medii, în principal cele ce țin de o dimensiune fizică, palpabilă. Practic, să îmi măresc paleta de moduri în care pot exprima idei pe care le am. În viitorul foarte îndepărtat, sper să îmi păstrez aceeași vervă și deschidere către experiment pe care le cultiv acum.

în cadrul expoziției Fabulating About a Gelato Machine