Alexandru Daniel Florea

Daniel Alexandru Florea, n. 1995 Ploiești România. A urmat cursurile UNArte, specializarea Grafică: Licență (2017) și Master (2019). În prezent trăiește și lucrează în București, ca VFX Compositing Artist și Arist Vizual.

Îl poți urmări pe Daniel pe profilul lui de Instagram: https://www.instagram.com/blume_0x00/

Când ai descoperit pasiunea pentru artă și ce înseamnă arta pentru tine?

Nu pot să indic un moment anume, asta pentru ca nu a fost o descoperire. Mai degrabă cred că s-a acumulat treptat și pe nebăgare de seamă pe parcursul a multor ani. Până când am ajuns la liceul de arte și am începutul să studiez într-un cadru formal, sub o formă mai organizată și să lucrez în medii diferite. De atunci parcursul meu e o linie continuă frântă doar ici și colo.

Am crescut lângă râul Teleajen. De asta se leagă abilitatea mea de a observa, gustul/preferința mea, pentru structuri vegetale, obiecte și materiale găsite, animale de tot felul.

Desenez cu aceiași seriozitate cu care o făceam când eram copil: ușor încruntat și cu buzele țuguiate.

Ce lucrez este modul meu de a înțelege lucrurile și, în sens larg, viața. Totodată încercarea mea de a îi invita pe celălalt să privească mai atent și să observe ce văd și eu în lucruri, să își construiască propria narațiune, să revizuiască aspecte ori să rescrie o narațiune deja existentă. (De exemplu, ce sunt găurile?!)

Descrie-te pe scurt: ce îți place, ce te emoționează, ce te revoltă?

Florile, frunzele, norii, scoarța de copac, pietrele, algele, peștii, păsările, micile insectele, eu le observ cu aceeași plăcere neutră și aceeași curiozitate când privesc ciulini, mărăcini, cum se bucură o hienă de leșul unui elefant. În ochii mei ele au aproximativ aceeași greutate. Abuzez de exercițiile fizice HIIT și Cardio. Mă atrage orice sport unde e folosită o minge. Îmi plac boardgame-urile antice, ca Senet și Go. Am o slăbiciune pentru dulce. Îmi place să mă expun la idei noi și diferite zone de cercetare. Mă topesc după o carte nouă. Nu accept sub nicio formă și mă revoltă violența, abuzurile, bullying-ul, alături de tot ce e malițios. Mă emoționează lumina de afară imediat după ce a apus soarele, înainte să se întunece de tot.

Descrie-ne viziunea ta artistică: surse de inspirație, metode, mesaje pe care vrei să le transmiți publicului.

Sunt interesat de absențe, găuri, gropi și încerc să înțeleg rolul pe care îl joacă în gramatica vizuală și în percepție. De asemenea de orizont și peisaj. Fac trimiteri la ce văd afară și la ce văd online.

Perforator, peniță și cerneală, ac, pai, liner, marker, creion, împreună cu materiale găsite afară și înăuntru: structuri vegetale, frunze, folie de aluminiu, plasă de țânțari, hârtie, coperți, plastic decupate fiecare în parte în fragmente rectangulare de mici dimensiuni: pe toate le folosesc pe rând pentru a obține acorduri între desenul figurativ pe care îl fac și tipul de material folosit. De exemplu dacă folosesc frunze, mă folosesc de perforator să obțin un desen care seamănă cu niște omizi. Sau fac inversul, adică un desen care să se opună materialului: când folosesc un material industrial, metalic desenez cu acul forme vegetale/organice.

În final obțin serii extinse de desene și obiecte modulare care pot fi aranjate și rearanjate, expuse în diferite moduri. După care le arhivez. Lucrez foarte mult cu scanner-ul. Unele desene sunt făcute și gândite strict pentru mediul digital.

Ce încerc să spun e că te poți uita la lucruri, fie cele mai obișnuite, din nou și din nou, cu un ochi curios și proaspăt. Astfel încât să poți înțelege, mai bine, lucrurile din jur, rediscuta raporturile dintre ele și regândi modul în care te raportezi tu la ele. Să te bucuri de o varietate texturi și forme recognoscibile. Sunt generos în ceea ce privește detaliile și îmi place să răsplătesc privitorul atent.

Cine te-a influențat în drumul de până acum și prin ce?

Părinții prin etica muncii lor și încăpățânarea de a nu renunța. Antrenorul de fotbal pentru a fi generos în eforturi și prin seriozitate. Fiecare profesor în parte prin răbdarea, atenția, insistența și căutările la care mă îndemnau.

Ce lucrare de-a ta îți place cel mai mult și ce înseamnă pentru tine?

Am avut o serie amplă de desene și scrisori mici, un video și o cutie de arhivă. Am folosit fragmente rectangulare decupate din coli de transfer Letraset și Mechanorma care aveau deja tot felul de mâzgăleli rezultatul modului în care au fost folosite anterior. Ce am încercat să fac a fost să mă folosesc de ceea ce nu a fost răzuit de pe coala de transfer și să mă folosesc de ele ca de rămășițe ale unei conversații, ce nu a fost spus sau nu se poate pune în cuvinte. Așa am obținut, o mare varietate de compoziții, combinații de litere și scrisori. Într-un context ostil și nefavorabil, cu puțin noroc organizatorii au decis să mute expoziția la Biblioteca Națională din București. Latura, pe care am expus eu, era derizorie, cu pereții scorojiți și murdari. Astfel s-a potrivit cum nu se poate mai bine cu textura desenelor. Tot acel amestec între spațiu, context, texturi, conținut, literă, scrisoare și bibliotecă fac acea lucrare valoroasă și o face să rămână un reper pentru mine.

Expoziția s-a numit „Was Jetzt?”.

Care a fost momentul din cariera ta de până acum care te-a bucurat cel mai mult?

Mă bucură simplul fapt că pot să fac asta. Și mă bucură micile descoperiri, accidente, micile detalii, idei noi pe care le obțin și schimbările de direcție care rezultă din toate astea. Atunci uit de tot și de toate. Cu toate că au fost și momente în care am obținut succes, local, național sau international ca student, ele sunt doar rezultatul unui efort susținut și suma tuturor acestor mici bucurii, de care ziceam.

Ce aștepți de la programul Accelerator Brașov?

Sper eu ca prin natura completă a acestui program, chiar dacă limitată la o singură zi per laborator, să câștig în claritate vis-a-vis de tot ce ține de practica mea artistică, dar mai ales pe partea de comunicare a acestei practici, către public și alți artiști. Nu îmi doresc nimic mai mult decât să dobândesc, o dată cu acest program de mentorat, cunoștințe și criterii astfel încât să pot gestiona un proiect mai amplu de expoziție personală.

Ce alt artist îți place și te inspiră și de ce?

Alicja Kwade, mai întâi prin atenția si sensibilitatea pentru materiale, apoi prin felul în care își gândește obiectele, sculpturile, instalațiile. Richard Serra, prin modul în care se folosește de același material și modelează spațiul așa încât să te facă să simți diferite lucruri. Arno Beck, prin tehnică, imagine și culoare. Katya Budkovskaya, prin țesăturile ei pixelate, pentru culoare și faptul că arată verso-ul lucrărilor ei. Pelle Cass pentru repetiție și varietate. Hana Katoba prin felul in care se folosește de flori pentru atmosferă și peisaj.

Anish Kapoor, pentru spațiu, forme și găuri. Dintre români Gili Mocanu, Alexandru Rădvan, Vlad Olariu, Lucian Hrisav, fiecare în parte pentru perseverența și estetică lor.

Ce planuri de viitor ai?

Vreau doar să continui să fac asta. Să expun mai des. Îmi place ideea de duo mai mult decât de solo show, la momentul potrivit aș încerca asta.

în cadrul expoziției Fabulating About a Gelato Machine