Ascultă acest episod pe spotify
Începutul
Nu a fost chiar un drum lin pentru mine, eu vin dintr-o familie de ingineri. Părinții mei și sora mea sunt ingineri, așadar arta nu era „la îndemână”, dar m-am inspirat foarte mult din cărțile cu care am crescut. Mama mea colecționa cărți și albume de artă și ne cumpăra și nouă cărți de artă. În același timp și cărțile ei erau faine, cărți tehnice pe care mă lăsa să intervin, sau, mai bine zis nu mă oprea să intervin în ele și asta a însemnat foarte mult. Sunt foarte faine aceste desene, foarte primitive. Încă le mai am, chiar le-am luat acasă la mine. Asta a fost. Și a fost și o muncă de convingere cu ei, într-un fel, pentru că și pentru ei era străin acest proces și mă inspiră acest dialog pe care l-am avut cu ei. Cred că, dacă a fost dificil să vorbesc cu ei despre artă, îmi imaginez cum e să vorbești cu oameni care nu sunt familia ta și care nu sunt interesați de artă. Îmi inspiră cumva ideea aceasta că poți să ai un dialog cu oricine și să înveți să iubești arta chiar dacă nu vii dintr-un mediu artistic.
Studiile de artă
M-am simțit foarte mult ca un intrus pentru că nu am venit dintr-o serie de studii artistice, nu am urmat un liceu de artă și apoi să vin la facultate. Dar m-a ajutat foarte mult să plec în Erasmus, să cunosc alți profesori să îmi clădesc încrederea, nu doar pe opinia unor profesori dintr-un context local, ci să am mai multe păreri și să cunosc mai mulți oameni. Am format relații foarte faine cu colegii mei din Erasmus. Din 2012, încă mai colaborez cu artiști pe care i-am cunoscut acolo. A fost o educație pe care mi-am clădit-o bucată cu bucată în diferite zone, dar educația românească mai poate avea niște îmbunătățiri.
Despre cele trei lucrări din expoziția Back to Where It All Began
Cele trei lucrări din expoziție sunt trei direcții în care merg eu în practica mea. Desenul cel mic – este și mic pentru că este inspirat din zona de mostrare, din mostrarele pe care le-am găsit la târgurile de vechituri de la Terom, de la fabrica de țesături sintetice din Iași, pentru că m-a inspirat foarte mult faptul că fabrica nu mai există. A rămas acest obiect, pe care eu l-am găsit și mi s-a părut foarte interesantă relația asta cu timpul, adică cum ai ceva ce ar trebui să îți dea o mostră din ceva, dar acel ceva de fapt nu mai există. Am început să rumeg cumva ideea asta, chiar îmi doresc să o duc mai departe, de la desen în zona de obiect. Această lucrare, în mod particular, este inspirată din drumul de la București la Craiova. Am încercat să găsesc mostre pe acel drum, un drum foarte plat și, cumva, poate neinteresant. Cred că poți să scoți ceva foarte mișto dintr-un subiect modest și, dacă te imersezi într-un spațiu și îți ascuți simțurile, cred că poți să găsești foarte multă informație în ceva foarte simplu. Deci cu asta am pornit.
În lucrarea mai mare sunt chiar notițele mele, notițe despre vreme, notițe despre timp. De obicei sunt înregistrate anterior doar ca text, iar partea de imagine încerc să o rețin, să o memorez, pentru că îmi este teamă să nu mă bazez prea mult pe informația fotografică și uneori parcă am mai multă încredere în memorie decât în moment. Și să mă joc un pic cu chestia asta. Și aceste lucrări „light box”, sculptură să le numim – sunt instrumente pe care eu le-am dezvoltat pentru a crea un desen precis. Sunt practic niște stencil-uri, rigle, șabloane cu care desenez. Mi se par atât de frumoase și le-am văzut mereu în spațiul în care lucrez, de aceea am simțit că e nevoie să le aduc și pe ele în expoziție ca un obiect în sine, ca pe o parte importantă din practică. De aceea se află aici.
Despre Expoziția Back to Where It All Began
Cred că a fost dificil să puneți laolaltă 10 practici diferite, dar cred că unul dintre lucrurile cele mai interesante în această expoziție este faptul că e rezultatul unui proces foarte mișto, adică acest program Accelerator, un program destul de intens, în care am lucrat cu toții. La final este un rezultat și cred că, în calitate de vizitator, trebuie să iei asta în considerare, că este un rezultat al unui proces destul de unic, destul de mișto, care sper să continue și e important să continue. Asta una la mână. Iar al doilea lucru ar fi că sunt practici foarte diverse și că arta este ca un gradient, cumva, un spectru, și e de la – mai personal, public, politic – Maria de exemplu.
Cum este să fii artist în România
Aici putem vorbi despre foarte multe probleme din mediul artistic și cultural. Aș începe și cu o chestie bună, totuși – există încă foarte mult entuziasm pentru artă și există foarte mult loc pentru practici diverse. Cred că oamenii nu sunt plictisiți, ci sunt entuziasmați. Și asta cred că este o chestie foarte bună pe care poți să clădești. Mai departe, vorbim de, poate, precaritate, pe de o parte, a resurselor. Pe de altă parte, cred că instituțiile noastre nu sunt cele mai eficiente. Sigur, nu sunt foarte eficiente pentru că nu sunt foarte tinere, comparativ cu instituțiile din alte țări, care nu au trecut printr-un regim comunist. Dar, eu aș da vina și pe toxicitatea din mediul artistic. Cred că noi, artiștii, trebuie să luptăm împreună să combatem această toxicitate, să nu mai acceptăm totul. Cred că este super important și în modul acesta clădim o practică mai sănătoasă în viitor.
Din punctul meu de vedere ca artistă, pot să spun că funcționează foarte bine să ții aproape relațiile care te hrănesc și care sunt sănătoase și să nu te axezi mult pe cele care nu sunt foarte sănătoase, cele mai toxice, care îți fac foarte mult rău și care îți dau foarte multă îndoială și te încetinesc. Asta am încercat eu să fac și cred că, odată ce faci asta și găsești foarte mulți oameni care văd ca tine poți să crești împreună și să aduci alți oameni în grup. Cred că asta am învățat foarte mult de la Maria, care este și ea în acest program. Și ea are o forță prin care colectează oamenii și îi entuziasmează pentru proiecte.
Proiecte de viitor
(…) mai departe, o sa fie și un proiect foarte fain cu Universitatea de Horticultură, unde voi lucra cu unul dinte profesorii de acolo pe partea asta de ambrozie, adică o sa studiez planta, ambrozia care îmi face mie foarte rău și multor altora și sunt super-curioasă ce va ieși din această interacțiune între o persoană din arte și o persoană din horticultură. So, check there out! O sa fie cam prin septembrie acest proiect. Cam asta e pe parte de expoziții și avem, desigur, lucrarea în spațiul public, care vine și ea, foarte aproape, în acest proiect, în Accelerator și pentru care sunt super-entuziasmată. Și cred că aici o să vorbim mai multe pe parcurs.
Despre arta în viitor
E o întrebare cu foarte mare greutate, pentru că eu cred că ne dorim cu toții să fie cumva mai bine și arta să fie recunoscută la o scală mai largă iar statutul de artist să aibă o greutate la noi. Asta ar fi ideal, să nu mai fie acest domeniu în care îți semnezi sentința – alegi să fii sărac și să trăiești în precariat. Schimbarea acestui statut e ceva destul de fain la care să aspiri, poate. Relații mult mai sustenabile și mult mai sănătoase atât între artiști, cât și cu instituțiile – cu actorii aceștia de pe scena de artă și scena culturală.