Roberta Curcă

Roberta Curcă (născută în 1991, la Craiova, România) este o artistă care trăiește în București și care lucrează cu desen, fotografie, obiecte și cărți de artist. În lucrările ei, folosește o formă de investigație sistematică pentru a analiza structuri, imagini sau obiecte care descriu sau prezintă în mod subversiv relația omului atât cu spațiul construit, cât și cu cel natural, și implicațiile psihologice, sociale, politice sau ecologice ale acestei relaționări. Adesea se concentrează pe relația dintre bidimensional și tridimensional, ordine și întâmplare, intenție și impact, umanul și non-umanul. A studiat la Universitatea Națională de Artă din București la departamentul de Grafică, iar în prezent lucrează la teza de doctorat la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii.

Mai multe despre arta Robertei – pe profilul de Instagram.

Q&A cu Roberta Curcă

Când ai descoperit pasiunea pentru artă și ce înseamnă arta pentru tine?

Am conștientizat pasiunea mea pentru desen prima oară când am intervenit pe coperțile de carton de la cărțile mamei din facultate. Era o senzație faină, un sentiment de stabilitate și tărie, altfel decât desenul direct pe hârtie. Cred că acesta a fost primul moment în care am conștientizat o anumită preferință pentru felul în care fac ceva creativ. Pasiunea pentru artă a venit mai târziu, tot mama s-a asigurat să avem casa plină de cărți, enciclopedii și albume de artă. A contat și suportul venit din partea profesoarei de desen din gimnaziu, al profesoarei de franceză din liceu și al surorii mele. Fără sprijin nu poți să faci nimic, pasiunea se stinge.

Arta lucrează pe mai multe „layere” pentru mine. În primul rând, e o unealtă prin care îmi exprim emoțiile, eu având tendința de a-mi le reprima, iar arta intervine ca o forță care restaurează un echilibru interior. Experimentarea și descoperirea constituie alt layer. Aceasta este partea cea mai dinamică și procesuală care mă conectează cu prezentul, cu eșecuri, dar și cu satisfacția descoperirii. Ultimul layer ar fi cel social, când mă conectez cu lumea și încerc să văd dacă arta mea poate contribui cu ceva.

Descrie-te pe scurt: ce îți place, ce te emoționează, ce te revoltă?

Cred că „scrapbookingul” și „journalingul” sunt hobby-uri pentru mine, deși mă și inspiră uneori și în munca mea artistică, dar sunt activități pe care le fac fără presiune sau așteptări. Mă emoționează clădirile, structurile arhitecturale sau alte lucruri care mie îmi plac, dar care dispar sau nu sunt tratate cum trebuie. Mă revoltă inegalitățile sociale, lipsa justiției pentru cei marginalizați, consumismul și lipsa respectului față de mediul înconjurător.

Descrie-ne viziunea ta artistică: surse de inspirație, metode, mesaje pe care vrei să le transmiți publicului.

Mă inspiră mult ceea ce citesc, descopăr prin târguri, albume, arhive sau reviste, ceea ce văd prin orașe sau sate la care nu prea te gândești, sau alte lucruri care vin din locuri mai puțin explorate. Mă entuziasmează mereu ideea de a încerca tehnici noi, dar îmi e și drag să revin la ce îmi e cel mai familiar – cum ar fi desenul. Încerc mereu să mă conectez la ceea ce se întâmplă la un anumit moment în timp și să mă concentrez pe ceva ce ar putea echilibra cumva lucrurile sau care ar putea menține un echilibru și așa fragil.

Cine te-a influențat în drumul de până acum și prin ce?

Cel mai mult m-a influențat și încă mă influențează sora mea mai mare. Ea este o persoană cu care pot discuta mereu orice subiect și de la care aflu de fiecare dată ceva nou și fascinant. Vine dintr-o zonă profesională complet diferită, fiind programator, și astfel învăț foarte multe din felul în care ea abordează lucrurile și viața în general.

Ce lucrare de-a ta îți place cel mai mult și ce înseamnă pentru tine?

Mereu îmi place seria la care lucrez în acel moment. E ceva viu și visceral acolo, un conflict, o confuzie, o frustrare, ceva de lămurit; este un proces foarte activ și incitant, ca un „adventure game” în care trebuie să explorezi și să descoperi indicii către ceva.

Care a fost momentul din cariera ta de până acum care te-a bucurat cel mai mult?

Cred că există foarte puțin suport real, constant și sincer în lumea artei (și nu numai). Mai este și o atmosferă destul de toxică aici, care dăinuie altfel într-un mediu cu oameni atât de sensibili. Cred că ceea ce mă bucură cel mai mult este fix programul Accelerator, care menține foarte viu acest sprijin, mult prea necesar în acest domeniu.

Ce aștepți de la programul Accelerator? 

Programul Accelerator fost destul de intens și se simte chiar ca un „workout” psihologic pe cinste. A început în forță și a continuat într-un ritm mai lent, care se cristalizează totuși într-un contact constant cu echipa și un suport continuu, foarte important pentru a nu pierde focusul. Sper să se mențină așa până la final.

Ce alt artist îți place și te inspiră și de ce?

Sunt enorm de multe persoane pe care le admir și pe care le urmăresc cu real entuziasm. În general, mă inspiră cel mai mult oamenii pe care îi și cunosc și cu care pot vorbi direct despre artă și recunosc că aș vrea să fac asta mult mai des decât o fac acum.

Ce planuri de viitor ai?

Îmi doresc doar să trăiesc decent din ceea ce fac ca artistă, să nu mai am alte joburi care îmi fragmentează timpul și energia. Cu toate astea, mi-ar plăcea să înlocuiesc joburile cu un timp dedicat voluntariatului. Cred că un timp concentrat pe altceva decât munca ta este un alt mod extrem de important de a contribui activ și benefic la societate.

Accelerator este un proiect finanțat prin Granturile SEE 2014-2021 și în cadrul Programului RO-CULTURA și implementat de către Asociația Culturală Eastwards Prospectus.

Granturile SEE reprezintă contribuția Islandei, Principatului Liechtenstein și Regatului Norvegiei la reducerea disparităților economice și sociale în Spațiul Economic European și la consolidarea relațiilor bilaterale cu cele 15 state beneficiare din estul și sudul Europei și statele baltice. Aceste mecanisme de finanțare sunt stabilite în baza Acordului privind Spațiul Economic European, ce reunește statele membre UE și Islanda, Liechtenstein și Norvegia ca parteneri egali pe piața internă. În total, cele trei state au contribuit cu €3,3 miliarde între 1994 și 2014 și €1,55 miliarde pentru perioada de finanțare 2014-2021. Mai multe detalii sunt disponibile pe: www.eeagrants.org și www.eeagrants.ro.

Programul RO-CULTURA este implementat de Ministerul Culturii prin Unitatea de Management a Proiectului și are ca obiectiv general consolidarea dezvoltării economice și sociale prin cooperare culturală, antreprenoriat cultural și managementul patrimoniului cultural. Bugetul Programului este de aproximativ 34 milioane de euro. Mai multe detalii sunt disponibile pe www.ro-cultura.ro.