Roxana Morar (n. 1997, Baia Mare) lucrează și locuiește în București și face parte din comunitatea de artiști de la Atelerele Scânteia. De-a lungul anilor, a urmat cursuri la Universitatea de Artă și Design Cluj-Napoca, Academia Regală Daneză de Arte Plastice și Academia de Arte Plastice din Bari.
În practica sa, ea a dezvoltat un interes deosebit pentru materie, efectul circulației acesteia în diferite sisteme, transferul de informație și interacțiunea umană în diverse contexte. Proiectele ei nu se limitează la un singur mediu și tangentează în același timp zona științelor antropologice și sociale, urmărind să evidențieze simultan rolul artei în relația dintre public, artist și context.
Credite foto imagini: Teodor Preluca
Videograf: Raul Bodoni
Q&A cu Roxana Morar
Când ai descoperit pasiunea pentru artă și ce înseamnă arta pentru tine?
Am avut mereu curiozitate față de desen și crearea imaginilor, mediu care m-a ajutat să îmi descopăr pasiunea pentru „actul de a observa”. Pentru a putea face orice fel de desen, trebuia să știi să observi ceea ce e în jurul tău sau ce structuri de comunicare vizuală ai la dispoziție. Restul curiozităților față de alte medii au apărut pe parcurs și s-au dezvoltat destul de natural, mai ales în funcție de resursele pe care le am la dispoziție și nevoile proiectului la care lucrez în momentul respectiv.
Descrie-te pe scurt: ce te emoționează, ce te revoltă?
Mă emoționează când apar momente în care descopăr lucruri pe care aș putea să le trec ușor cu vederea, dacă nu aș fi fost prezentă exact în acea clipă în acel context. Îmi plac coincidențele și experiențele „de moment”, lucruri care pot duce la descifrări multiple ale unui gest mic, cum ar fi (și probabil dau un exemplu destul de absurd) niște forme interesante ale unor frunze dintr-un copac.
Descrie-ne viziunea ta artistică: surse de inspirație, metode, mesaje pe care vrei să le transmiți publicului.
“Learning by doing” este un fel de învățare cu care încerc să relaționez din ce în ce mai mult. Consider că îmbinând medii și lucrând prin experimentare ajungi de multe ori la concluzii care țin de felul tău subiectiv de a relaționa cu materia și ce înseamnă respectiva informație pentru tine.
Totodată, îmi place prin ceea ce lucrez să atrag atenția asupra unor gesturi sau lucruri cu care suntem obișnuiți însă care dețin o încărcătură cu interpretări multiple. Privind proiectele și cercetările personale, las de multe ori concluziile “open ended” și îmi doresc să pun publicul în situația de a interacționa cu obiectul și să creeze o traiectorie proprie.
Cine te-a influențat în drumul de până acum și prin ce?
Relațiile cu oamenii din jur și fluiditatea evenimentelor care s-au conturat în viața mea. Fiind o fire analitică, însă și căreia îi place să reinventeze perspective de a privi o situație, o acțiune sau un obiect, îmi place să deduc sau să fac conexiuni între context – oameni – obiecte – acțiuni etc.
Ce lucrare de-a ta îți place cel mai mult și ce înseamnă pentru tine?
Îmi e greu să răspund la o astfel de întrebare pentru că nevoia de a realiza o lucrare sau o idee mereu a avut propria motivație în timeline-uri diferite. Consider că fiecare experiment are și propriul scop într-un proces de învățare, de deducere și reconcluzionare a ideilor. Astfel, cred că fiecare efort din orice încercare de a crea un obiect, acțiune sau eveniment, are propriul rol de a completa o imagine mai clară a “unui fel de a fi ca artist”. Din punctul meu de vedere e un proces continuu și orice demers și lucrare contribuie la acest ansamblu.
Care a fost momentul din cariera ta de până acum care te-a bucurat cel mai mult?
Îmi plac momentele în care, după perioade mai aglomerate și pline de concluzii, mă pot detașa de șirul constant de evenimente care se compun și recompun și pot să privesc în retrospectivă. Mă bucură când înțeleg că orice efort depus s-a întâmplat urmărind un sens firesc al lucrurilor, fără a forța limitele personale și sunt în continuare aliniată cu ideile și punctele de interes care mă entuziasmează.
Ce aștepți de la programul Accelerator?
Nu pot spune că mi-am formulat niște așteptări despre Accelerator, însă mă bucură când se crează un spațiu de discuție cu mentori, cu alți artiști în care putem dezvolta idei și face schimb de resurse și păreri.
Ce alt artist îți place și te inspiră și de ce?
Îmi place să urmăresc stiluri de a dezvolta idei și, având în vedere acest fapt, aș putea spune că m-au inspirat în proiectele mele artiști precum: Anna Maria Maiolino, Pamela Rosenkranz, Francis Alÿs, Agnieszka Polska, Rachel Whiteread, Ana Lupaș, Alison Knowles, Christo and Jeanne-Claude precum și mișcarea Fluxus.
Ce planuri de viitor ai?
Îmi doresc să continui acest proces de îmbinare de medii și creare de evenimente care dezvoltă și restructurează felul de a privi ceea ce ne înconjoară.