Flaviu Cacoveanu

Flaviu Cacoveanu (născut în 1989 în România) se prezintă ca un artist „Con&Temporary”. „Con” se referă la toate cuvintele care încep cu această silabă și exprimă, în primul rând, „conceptual-ul” și „contextual-ul”, în timp ce „temporar – temporary” exprimă interesul său pentru tot ceea ce este efemer, precum și pentru ideea de proces. Cu o practică cross disciplinară, activitatea artistică a lui Flaviu Cacoveanu s-a dezvoltat la intersecția dintre fotografie, video, instalație, pictură și intervenții tip performance sau experimente care transcend unui anumit mediu. Valorificând un proces continuu care începe în viața sa cotidiană și în propriile medii, Flaviu combină aspectele formale și conceptuale cu scopul de a reflecta asupra sinelui și asupra stării actuale a lumii. Lucrările sale au fost expuse recent la Parliament Gallery din Paris, Ivan Gallery din București și la Bienala Art Encounters 2021 din Timișoara.

Puteți afla mai multe despre Flaviu pe website-ul său, https://friendsforever.cc, sau pe Instagram.

Când ai descoperit pasiunea pentru artă și ce înseamnă arta pentru tine?

Când eram copil, visam să fiu explorator, să descopăr locuri noi, inspirat de diferitele povestiri pe care le citeam. Pe parcurs, mi-am dat seama că lumea e trasată deja și că nu prea mai am ce face ca explorator. Mai apoi, am descoperit cărți cu imagini despre univers și atlase de botanică și zoologie și am fost fascinat mai ales de imaginile pe care le conțineau. Atunci mi-am dat seama că sunt interesat de imagine într-un sens mai larg și că, în acest fel, prin imagini, pot comunica și înțelege lumea.

Practic am realizat destul de devreme, în adolescență, că pot explora lumea și descoperi „lucruri” și „teritorii noi” prin intermediul imaginilor și al artelor vizuale. Pe parcurs, am înțeles că a fi artist ține de o anumită energie și curiozitate, e un fel de a fi și a trăi pe care nu îl poți învăța. Ce poți învăța, însă, este felul în care să te organizezi în raport cu ideile și munca ta de artist, cum să îmbunătățești comunicarea cu lumea exterioară și cum să rămâi concentrat pe explorarea lumii ideilor și a imaginilor.

Descrie-te ca pe scurt: ce te emoționează sau te revoltă?

Mă interesează foarte mult noțiunile de intuiție și de joacă, precum și ideea de spontaneitate. Aș numi felul în care lucrez „conceptual play” – joacă conceptuală – o situație care combină lejeritatea jocului cu o dimensiune mai profundă a lucrurilor. Mă fascinează și ceea ce unii numesc „poetry of the everyday”, felul în care interacționăm cu viața de zi cu zi și cum aceste interacțiuni creează înțelesuri noi, dar și experiențe care transcend limbajul și conduc într-o zonă abstractă. Sunt fascinat și de minimalism, dar nu doar raportat la estetică, ci și la nivel de gesturi, pentru că mi se pare foarte interesant cum poți să transformi ceva prin gesturi cât mai simple și cât mai puține, sau cum poți să influențezi percepția, să zicem, prin a întoarce un obiect cu capul în jos sau a-l muta cu 1 centimetru mai încolo.

Descrie-ne viziunea ta artistică: surse de inspirație, metode, mesaje pe care vrei să le transmiți publicului.

Mă prezint ca fiind un „con&temporary artist”. E o noțiune prin care pot să introduc mai mult înțeles despre interesele mele. Printr-un joc de cuvinte – iar asta sugerează din start interesul meu pentru limbaj – am luat cuvântul „contemporary” și l-am despărțit în două silabe – „con” și “temporary”. Pentru mine „con” face referire, în primul rând, la dimensiunea conceptuală, dar și la context, conținut, convenții și alte noțiuni care încep cu această silabă. „Temporary”, pe de altă parte, face referire la noțiuni ce țin de timp, de efemeritate, de proces, dar poate să înglobeze și o dimensiune mai tehnică a ceea ce fac eu, care face referire la mediul fotografiei, de exemplu. Felul în care lucrez este spontan și intuitiv și își are rădăcinile în diferitele straturi ale vieții noastre cotidiene.

Lucrez într-un proces constant și îmi dezvolt ideile în primul rând prin intermediul telefonului mobil, care e unealta cea mai prezentă și apropiată nouă astăzi. Telefonul, în viziunea mea, devine un „artist run phone” și transcende noțiunea de unealtă; acesta devine spațiul în care eu operez. E atelierul meu practic, prin intermediul căruia scriu, desenez, fotografiez, dar și comunic și mă conectez la lumea exterioară, atât prin schimbul de informație, cât și prin legături directe cu oamenii.

Cât despre atitudini, sunt foarte interesat, de exemplu, de ideea de „ready-made”, introdusă de Marcel Duchamp, care a fost un moment de cotitură în domeniul artelor în secolul XX, dar îmi place să mă gândesc la aceasta idee adaptată zilelor noastre; pentru că trăim într-o lume aflată într-un surplus de informație, într-o abundență a ideilor, imaginilor, a producției – tocmai de aceea viziunea mea e că termenul „ready-made” se transformă astăzi în ceva ce eu numesc „already-made”. Contrar „ready-made-ului”, care folosea obiecte deja existente, în cazul „already-made-ului” totul se mută în lumea ideilor; în contextul de față, ideile se repetă, iar noi lucrăm cu idei deja existente, care au mai fost făcute. Asta îmi ridică și o întrebare, ca artist, și anume: „Dacă o idee a fost deja făcută înseamnă că nu pot să o fac din nou?”

Cine te-a influențat în drumul de până acum și prin ce?

Pot să mă gândesc la numeroase persoane care m-au influențat, dar aș face o nedreptate dacă m-aș rezuma doar la una. Au fost nenumărați oameni care mi-au fost alături până acum, care m-au inspirat și de la care am învățat. Dar, pe lângă acestea, pentru mine au contat foarte mult și momentele în care am fost doar eu de unul singur în fața lumii, cu reușite și eșecuri. Pe lângă interacțiunea cu oamenii, momentele petrecute singur sunt prețioase pentru că te forțează să te adaptezi și să te reinventezi, având un dialog constant cu tine, din care înveți cum să te raportezi atât la tine, cât și la cei din jur. Și astfel îți creezi un soi de disciplină și responsabilitate față de ceea ce te înconjoară.

Ce lucrare de-a ta îți place cel mai mult și ce înseamnă pentru tine?

Prin felul în care lucrez mă raportez la un proces continuu, în care intervin constant, la care adaug sau din care scot conținut, prin care experimentez cu idei, materiale sau tehnici și mă adaptez în mod spontan la lumea din care fac parte. Personal, sunt mai interesat de o atitudine în raport cu ceea ce lucrez, decât de o lucrare anume și consider că e încă prea devreme ca să trag astfel de concluzii. Mă bucură, însă, fiecare „descoperire” pe care o fac – lucrare, în termeni formali sau conceptuali, pentru că fiecare pas mă ajută să mă dezvolt și să înțeleg mai bine ceea ce fac.

Care a fost momentul din cariera ta de până acum care te-a bucurat cel mai mult?

Succesul este o chestiune tehnică – pentru mine succesul înseamnă să pot continua ceea ce fac, să mă pot dezvolta, să am acces la lumea care mă înconjoară în diferitele ei forme complexe – să pot interacționa și să am resursele fizice și imaginare ca să mă pot „juca” în continuare cu idei noi. Consider că succesul se referă și la capacitatea de a mă putea conecta și a putea colabora, dar și la capacitatea de a putea continua să învăț și să mă adaptez situațiilor noi pe care mi le oferă viața. Pentru mine, succesul nu e doar un moment specific, ci un cumul de factori și situații care se referă la procesul continuu de a fi și a trăi și implicit a putea continua ceea ce fac.

Ce aștepți de la programul Accelerator?

Încă de la început, din momentul în care am aplicat la acest program, am fost interesat de ideea de a fi în dialog cu o generație tânără de artiști, dar și cu profesioniștii din domeniul artelor care sunt prezenți în program. Îmi doresc să înțeleg mai bine lumea care mă înconjoară alături de o generație tânără de artiști, precum și să înțeleg mai bine latura profesională a acestui domeniu (al artelor).

Ce alt artist îți place și te inspiră și de ce?

După cum spuneam, sunt fascinat de felul în care Marcel Duchamp a introdus ideea de „ready-made” și cum asta a avut un impact major în domeniul artelor vizuale. Nu mă interesează în mod special lucrările lui, ci mai mult atitudinea sa și ideile prin care a schimbat paradigma. Dacă ar fi să numesc câțiva artiști care mă inspiră și la care regăsesc idei și atitudini similare cu ceea ce caut eu, aș putea să îi enumăr pe Ceal Floyer, Bruce Nauman sau Shimabuku, fiecare abordând într-un mod original și profund aspecte ce țin de viață, dar și de domeniul artistic. Pe lângă artiștii care au deja un renume, mă interesează mult și artiști marginali sau obscuri, deoarece transcend dincolo de convenții și se eliberează de restricțiile succesului și a lumii artelor. Cred că uneori e important și interesant să mă uit și în altă direcție.

Ce planuri de viitor ai?

În primul rând, consider că sunt norocos că pot să fac ceea ce îmi place în fiecare zi și să lucrez ca artist într-o lume atât de complexă cum este cea de astăzi, chiar dacă asta implică și anumite sacrificii. Eu lucrez cu ceea ce numesc piese de puzzle. Fiecare lucrare și fiecare pas pe care îl fac mă duc mai aproape de o imagine de ansamblu a ceea ce fac – „the big picture” – și lucrez constant la construcția acestui puzzle. Planul meu e sa îmi mențin entuziasmul și să rămân deschis ca să descopăr cum se potrivesc aceste piese de puzzle între ele, dar și să am puterea să mă adaptez la ceea ce va urma.

în cadrul expoziției Back to Where It All Began