Ana Maria Szöllösi

Ana Maria Szöllösi (născută în 1994, în România) locuiește și lucrează în Timișoara, unde a absolvit Facultatea de Arte și Design în 2018, și a studiat cu bursă la Academia de Arte Jan Matejko din Cracovia, Polonia și la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia. În practica ei artistică, se identifică în principal cu limbajul picturii, dar și cu cel al fotografiei analogice, fiind de multe ori interesată de intersecția dintre aceste două medii. Lucrând predominant cu pictura abstractă, se folosește de acest mediu ca să transpună în plan spațial elemente onirice sau care țin de subconștient. Folosește simboluri ce reprezintă un soi de indicii cu privire la ideile captate în lucrări. Acest mod de a articula și conceptualiza spații și simboluri prin pictură funcționează̆ pentru ea ca o cale de acces către un plan personal din care observă mediul înconjurător și autodefinește un mod de raportare la acesta.

O puteți urmări pe Ana pe profilul de Instagram.

Când ai descoperit pasiunea pentru artă și ce înseamnă arta pentru tine?

Primele interese au fost legate mai mult de procesul tehnic din spatele picturilor pe care le vedeam în jur, copil fiind. Observam cam tot ce mă înconjoară, de la obiectele decorative la oameni, iar pe măsură ce am crescut, a crescut și interesul meu pentru artă, care, pentru mine, înseamnă de fapt un mijloc de comunicare.

Descrie-te ca pe scurt: ce te emoționează, ce te revoltă?

De regulă, am nevoie de rutină în viața de zi cu zi și de o stabilitate pe care mi-o iau din sport, iar o dată la câteva luni trebuie să sparg această rutină printr-o călătorie. Dacă reușesc să-mi respect acest ritm, observ că funcționez creativ foarte bine. Pot aprecia foarte mult un concert bun și mă emoționează un jam session sau orice tip de performance muzical care apărut pe canalul meu, iar asta ajunge să-mi producă stimularea necesară unui proces creativ.

Descrie-ne viziunea ta artistică: surse de inspirație, metode, mesaje pe care vrei să le transmiți publicului.

Mă interesează să reprezint non-vizualul printr-un limbaj abstract și mă fascinează felul în care culorile interacționează pe pânză, dar aceste aspecte capătă valoare cu adevărat atunci când se conturează un dialog care implică publicul. Mă influențează mult experiențele prin care trec și conversațiile cu oamenii din jurul meu, ajung să distilez anumite idei pe care să le transpun în ceea ce fac. Cu toate că munca de artist este predominant solitară, trebuie să avem întâlniri și dezbateri, de aceea am apreciat mult și contextul oferit de programul Accelerator. Ca surse de inspirație, am mai multe direcții din care culeg, dar atunci când trec prin perioade fără motivație, îmi place să ascult podcasturi de la TalkArt sau să mă uit seara la video-uri de la Art21. Mă relaxează să văd fragmente din procesul mental și tehnic al altor artiști, pentru că într-un fel le văd ca pe niște vizite de atelier.

Cine te-a influențat în drumul de până acum și prin ce?

Consider că au avut o influență predominantă primii oameni cu care am intrat în contact atunci când am început studiile și eram încă în procesul de formare. Am avut discuții de calitate cu Dan Toma, profesorul meu de la ciclul licență și, de asemenea, cu Daniela Constantin, la master. Bogdan Rața ținea un curs în facultate unde putea oricine să participe și-mi aduc aminte cum plecam după curs și mi se învârteau rotițele în cap în urma dezbaterilor și albumelor răsfoite.

Ce lucrare de-a ta îți place cel mai mult și ce înseamnă pentru tine?

Una dintre lucrările din seria proiectului de dizertație mi-a rămas dragă, „Iluzie”, care surprinde o melancolie a unei stări dintre vis și realitate și reprezintă iluzia proiecțiilor noastre despre viitor, îmbinate cu trecutul. E o lucrare care, pentru mine, marchează sfârșitul și totodată începutul unei noi etape și reflectez în continuare la ea. Simt că lucrările care mă intrigă după o durată semnificativă de timp își ating scopul.

Care a fost momentul din cariera ta de până acum care te-a bucurat cel mai mult?

Cred că atunci când mi-a scris cineva ce a simțit după ce a privit o lucrare de-a mea, pe care tocmai o văzuse într-o expoziție, și am simțit o confirmare a ceea ce înseamnă pentru mine acest drum.

Ce aștepți de la programul Accelerator?

Sunt impresionată de deschiderea și disponibilitatea mentorilor din proiect. Aceștia au pus la dispoziția noastră multe informații prețioase la care altfel nu am fi avut acces și ne-au răspuns tuturor la întrebări. Îmi doresc să aplic multe dintre îndrumările lor și consider că participarea la tot ce înseamnă proiectul Accelerator mă ancorează într-o realitate pragmatică și simt că a venit la momentul potrivit.

Ce alt artist îți place și te inspiră și de ce?

Peter Doig este un artist la care revin adeseori pentru că admir mult felul în care folosește culorile și aș menționa lucrarea Hitch Hiker, deoarece a fost printre primele lucrări de pictură pe care le-am apreciat cu adevărat. Desigur, influențele variază mult și vin din diverse zone, se tot schimbă în funcție de căutările mele, dar Doig e o referință care mi-a rămas de ani de zile.

Ce planuri de viitor ai?

Îmi propun să continui să lucrez liber și consecvent, să mă implic în diferite proiecte și să lucrez la un site / portofoliu online.

în cadrul expoziției Back to Where It All Began