The Artist, The Work And Everyone Who Comes To It
Arta în spațiul public

O idee participativă foarte directă este prezentă în „Biblioteca pentru Jocuri Publice” (The Library for Public Games), conceptualizată și realizată de Maria Mandea în București. Lucrarea constă într-un spațiu fizic desemnat, disponibil pentru public, unde jocurile pot fi experimentate și create, în timp ce spațiul digital paralel al website-ului va servi drept o arhivă unde vor fi acumulate toate jocurile. Biblioteca este deschisă și tangibilă, astfel încât va fi folosită și ca un instrument pedagogic pentru a implica oamenii în crearea și înțelegerea jocurilor în spațiul public.

Unul dintre cele două proiecte colaborative din cadrul acestei etape a Accelerator este „Lose A Step”. Inițiat de Delia A. Prodan și Andrei Arion, el tratează diverse zone din București în care au loc reparații rutiere. Asemenea locuri alimentează adesea un nivel ridicat de disconfort și sunt frecvent întâlnite în toate zonele orașului, împiedicând mișcarea și conexiunea între ele. Intervenția artiștilor cu obiecte personalizate în spațiul public poate fi înțeleasă drept un comentariu poetic, dar amar, despre infrastructurile falimentare ale orașelor și impactul acestora asupra cetățenilor.

La polul opus față de obiectele pe care le putem percepe cu ușurință este „Treads of Solitude” a Alinei Ion, o lucrare sonoră efemeră, plasată în Oltenița, orașul natal al artistei. Călătoria spectatorului, care începe de la casa artistei și se termină în stația de autobuz interurban, este încărcată de sunete și priveliști ce se suprapun, creând o stare de confuzie în care realitatea și ficțiunea se topesc una în cealaltă. Proiectul poate fi înțeles ca o încercare de a ne face să reconsiderăm un anumit timp și spațiu din istoria noastră personală și de a dezvălui momente remarcabile din viața noastră de zi cu zi.

Probabil cea mai elocventă dovadă că Accelerator a reușit să formeze un grup de oameni cu interese comune este proiectul „Full of Merit, Yet Poetical / Auto-Destructive Traces”, care se va desfășura la Timișoara, Cluj, București și Pitești, drept o colaborare directă între Roberta Curcă, Lucia Ghegu, Maria Mandea și Ana Maria Szöllösi. Performance-ul constă într-o minge din cretă care va fi rostogolită prin oraș de unul sau mai mulți artiști până când se va dezintegra. Urma performance-ului rămâne ca o operă de artă efemeră ce a fost influențată de contextul și condițiile întâlnite pe parcurs și servește drept un martor tăcut al modului în care interacționăm cu spațiile publice.

Ultimul din această listă este proiectul Luciei Ghegu, inspirat de un gest anterior pe care artista l-a făcut în perioada pandemiei. În timpul lockdown-ului din 2020, ea a înălțat un zmeu de la fereastra apartamentului său, în încercarea de a ajunge la vecinii săi. Un gest poetic și puternic, care servește drept o reamintire simbolică a libertății și a relațiilor noastre interumane fragile dincolo de distanța fizică. Pentru proiectul „On the Same Line”, Lucia Ghegu își însușește propriul gest și îl reproduce în Constanța, plasând zmeie realizate manual în piețe și pe străzi și invitând trecătorii să le înalțe. Această trecere de la privat la public este un element crucial al proiectului, pentru că nu doar reflectă perioada de timp care a afectat puternic schimbul emoțional și fizic dintre oameni, ci îi aduce direct pe aceștia din nou împreună.

Dacă istoria ne-a învățat ceva, este că arta poate face multe lucruri și că este adesea întinsă între doi poli opuși, ceea ce îi conferă un potențial real. Ea poate aduce admirație, dar în același timp poate provoca și durere. Poate fi figurativă sau poate fi abstractă. Ne poate ocupa sau ne poate goli mintea. Și din acest motiv a suferit numeroase transformări conceptuale și formale, iar asta atestă faptul că arta răspunde invariabil provocărilor vieții noastre de zi cu zi, chiar înainte ca efectul transformator asupra societății să devină clar. Tocmai de aceea, arta este indispensabilă atunci când vine vorba despre modelarea și înțelegerea vieții și a lucrurilor care ne înconjoară, și din acest motiv proiectul „The Artist, The Work And Everyone Who Comes To It” este probabil cea mai sinceră dovadă în acest sens. Posibilitatea de a vedea lumea prin intermediul a patru proiecte individuale și două colective dezvoltate de artiști în colaborare cu diverse comunități poate fi văzută ca o rectificare la indiferența în care noi, ca indivizi, suntem adesea împinși de mecanismele de putere statornicite. Tranziția de la mediul sigur al spațiului galeriei la spațiul public ne invită să vedem imaginea de ansamblu și interconectarea lucrurilor care se simt cumva ascunse sau poate chiar pierdute în contextul artei contemporane. De aceea, acest proiect nu încearcă să fie o structură tematică ermetică, ci mai degrabă un organism viu ce conectează pozițiile artistice individuale cu diverse comunități, care împreună reflectă schimbările din cadrul societății și provoacă participantul să contemple momentul în care schimbarea devine din nou posibilă.